Amurg în carele cu fân

Lory, poemele tale au o tandrețe în formă care mă face să te citesc mereu cu plăcere, lumea ta semantică se privește cu zâmbetul pe buze, indiferent dacă ea vorbește despre tristețe, singurătate, toamnă sau lipsă de lumină. Toate cele bune

Multumesc Dorina...ma bucur mult daca este asa cum spui tu, si nu va transmit tristete... nici nu era intentia mea:)
drag- Lory

În loc de comentariu, cu drag, un exercițiu. Să nu te superi. Mulțumesc. Era prea frumoasă poezia ta, ca să rezist tentației… ))) Ingada.

Zăvoru-i tras, am mai închis o ușă.
Amurguri cad în carele cu fân.
Luceferi ruginii ne mai rămân
Să viscolească norii de cenușă.

Sub cer de piatră, toamna ce o las
Se desfrunzește-n umbre și lumini.
Aromele-s uitate la vecini,
Nu le-or lăsa să fie de pripas

Din albe trupuri de mesteceni goi,
Ce-și răstignesc secundele răpuse,
Statui sculpta-voi vorbelor nespuse,
Să tăinuim Iubirea și pe noi…

textul e undeva pe sub mediocru și nu înțeleg ce vor să însemne expresiile: \"Pecetluim amurguri\" (totalmente aiurea; doar așa că sună interesant), \"viscol de cenușă\" (pacă vrea să zică ceva dar defectuos), \"ultimele frunze, cad în genunchi\" (mi se pare iar cam anapoda sau pur și simplu nesugestiv). Și ce-or fi avînd frunzele cu vorbele rămîne așa un mister cam ca în X files de nu îl pricepe nimeni. Știi, Eminescu avea o vorbă
\"E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.\"

Din păcate multe din textele tale, iar acesta e un exemplu sugestiv, \"sună din coadă\" dar rămîn \"cuvinte goale\". Au un fel de goliciune de spirit pe care e greu să nu o simți sau să nu o observi. De fapt eu cred, așa cum spunea undeva parcă Liviu Nanu, că poetul se scrie pe sine. Iar eu cred că tu ai această problemă. Nu prea ai ce scrie. Sună a gol. Bineînțeles, pentru unele inimi slabe vor fi versuri înduioșătoare. Dar noi știm că \"nimic nu ai a spune\".
Evident, acum te vei supăra pe mine. Eu am vrut să îți spun ce cred. Și mai cred ceva. Că ai talent, dar că deocamdată nu are materie primă și nu îmbracă spiritul. E doar cel mult artizanat.
Cred că n-ar fi rău să fii mai exigentă cu tine și să nu confunzi poezia cu libretul.

Ingada, superbe versuri ai lasat:)...multumesc de trecere, te citesc si eu.
cu drag - Lory

`neața Virgilika!...eh!, cum sa ma supar eu pe tine?... daca ajung vreodata cu niscaiva treburi prin republica california?... si dau de tine p`acolo?... e mai bine sa te am prieten decat dusman:)... mersi mult de toata osteneala.
Mai tarziu un pic, am sa-ti parodiez:)....vad eu ce:P...asa ca intre prieteni ..dar mai ales poeti:P
multumiri trimit pe aripi de vanturi in republica california