Virgil Titarenco

Gabi,
da, așa este și așa l-am vrut, și chiar dacă este \"soft\" totuși are o mușcătură dureroasă. Pentru că nici noi nu știm bine de ce parte a iluziei trăim de fapt. Textul este însă mult mai ușor de simțit în contextul \"cultural citatdin european\". Mentalitatea americană de vacanță este mult diferită, chiar dacă nu absolut diferită.

Andreea,
mă bucură prezența și gestul tău. Cînd văd pe site atîta încrîcenare și ambiții prostești, atîtea acuzații ieftine și false pretenții de imparțialitate, îmi vine să mă retrag în scorbura paginii mele. Și cînd mă văd vizitat de oameni cu bun simț ca tine și ca Gabi, e așa ca o plăcere în amurg de vară. La urma urmei de ce ne este dată poezia decît să ne bucurăm de ea.
Și da, așa a fost tot timpul. :) Pentru că nu ne putem schimba de fapt niciodată. Și tu știi asta.

Știi ce reușești tu Liviule? Reușești o îmbinare faină de observator fin cu o cumpătare a expresiei. Pe deasupra însă este foarte mult talent. Și asta prinde bine. De ce dau o stea? Pentru realismul textului. Numai cine a fost pescar amator știe ce mirifică e lumea acestor personaje.

Nu știu dacă l-am mai auzit dar îmi place inovația \"melancolind\". Îmi place textul. Păcat de rima imperfectă din a doua strofă.
Remarc expresia \"ochiul tău albind critic\".
Cu apreciere.

La Mulți Ani!
Așa sînt eu mai întîrziat azi. Toate cele bune.

Mi-a plăcut. Ai un stil personal.

Da Luminița,
cam așa simt și eu despre dimensiuni. Cred că limitele noastre nu sînt neaparat vocabularul sau experiența ci poate mai degrabă lipsa de curiozitate pentru teritorii pe care nu le cunoaștem sau pe care le trecem cu vederea. Mulțumesc.

\"nici altcineva nu a mai făcut-o\"?

Mulțumesc pentru trecere și aprecieri. Este un text la care țin mult. Poate și pentru că l-am scris într-un moment mai aparte.

Alina,
voi încerca să corectez, mulțumesc de observații.

Bianca,
te iert și te mai aștept. Cu nuci.

Andrei,
este o onoare să te văd pe aici. Ai simțit extraordinar de bine textul.

Florina,
ce ar trebui să fim noi oare decît niște oglinzi și niște ecouri. Și nu e întotdeauna confortabil. Recunosc. Și uneori din motive foarte neașteptate. Dar în orice caz, nu e totdeauna ușor să auzi sufletul celorlalți. Mulțumesc.

Ioana,
uite nu știu de ce m-au impresionat cuvintele tale. Poate pentru că le-ai spus.

Alexandru,
mulțumesc pentru trecere și apeciere. Realitatea și semnificația realității rămîn două lucruri care ne vor da toată viața bătaie de cap.

Te iert Razvan și te mai aștept.

Claudiu,
ți-am spus că eu nu am \"mîna\" ta la titluri. Abia mă chinui cu conținutul. Și da, ai dreptate. Nu prea sînt un sîrguincios cu textele. De aceea eu nu sînt poet iar ele nu sînt poezii. Doar texte. Ai dreptate. Probabil dacă aș petrece mai mult timp asupra unui text, așa cum am făcut-o de prea puține ori, poate ar ieși ceva. Așa că deocamdată multe sînt texte în proces de germinare poate. Și mai e ceva. Eu țin enorm la echilibru și ritm, ritm interior. De exemplu citesc pe cîte cineva, și scrie bine, dar pînă la un punct. La un moment dat devine subțire, pierde tonusul sau echilibrul. Dacă sînt în mood prost nici nu mai citesc. Poezia nu e filosofie sau proză. Poezia conține filosofie dar este, în umila mea părere, o muzică a sufletului. Este obligagtoriu un dans metafizic și trebuie să aibă de a face cu esteticul. Dar trebuie să aibă cursivitate interioară. Poate de aceea uneori mă tem să dezvolt prea mult. Groaza diluării sau, Doamane ferește, a întreruperii ritmului. Evident, acestea pot fi explicații sau scuze. Tu ai în felul tău dreptate. Și nu, nu mă supără. Textul acesta rămîne o lirică a insesizabilului.

Mile,
nu știu ce să spun. Pornind de la premisa că nu ești ironic, mă bucur.
În ce privește \"liniștea adîncului\" nu știu ce ai putea să îi reproșezi în afară de faptul că e o metaforă destul de obișnuită. \"Senzații de lumină\"... dacă abordezi chiar strict științific problema și tot ești nevoit să accepți că percepția luminii este o senzație receptată de niște senzori. Din nou, poate nu e o expresie strălucitoare.
Mulțumesc de trecere.

The mood of \"whatever\", I guess.

Probabil că n-ar trebui încadrată la personale ci la plictisitoare.

Foarte bun articolul. Felicitări.

Foarte frumos. De ce nu l-ai introdus ca articol cultural? Frida Kahlo este o personalitate semnificativă deși puțin cunoscută a secolului trecut. Un om care s-a intersectat cu multe alte personalități ale vremii. Printre ele și Leo Trotski.
Textul e frumos scris deși mai ai unele scăpări și typos pe ici pe colo pe care le-ai putea remedia.
Pentru Frida și pentru efortul tău vreau să atrag atenția asupra acestui text.

și steaua, care nu știu de ce n-a vrut să se așeze mai înainte.

Da, da, da.
Cam tardiv dar trebuie să recunosc că e reușit. Așa cum spuneau și antecomentatorii mei, raportul imagine-text este unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut pe aici. Ceva de clasă. Sînt impresionat.
Aș remarca:
\"haute couture din nemaiauzite cuvinte\",
\"
impecabilă ființarea acestor pași
urmărind giratoriu conturul îmbrățișării
între două refrene ale aceluiași cântec\"

... chiar dacă în ultimul vers eu aș fi pus \"aceluaiș vals\". Dar poate așa sînt eu, puțin \"vienez\".

Nu pot însă trece peste remarcabila așezare în cadru:
\"liniștea ploilor noctambule
invadează circular caldarâmul
ca un soi de șotron Braille cu panglicile lucioase
risipite aiurea-mprejur\"

Felicitări și scuze că n-am observat mai devreme.

Nu e prost textul. Chiar îmi place ideea. Deși rămîne la un moralism anecdotic pur. Deși am rezerve față de corectitudinea cuvintelor \"fondal\" și \"infinitime\". Dar s-ar putea să mă înșel cu ultima temere.

Uite că mi-a fost dat să mai simt o emoție pe poezie.ro
Florian Silișteanu pe care îl consider un poet adevărat s-a oprit aici. Aș minți dacă nu aș recunoaște că am tresărit. Iar cuvintele și aprecierea lui reprezintă un lucru deosebit pentru mine. Nu aș vrea să se înțeleagă că n-aș aprecia prezența și cuvintele oricui care trece pe aici. Dar dumnealui este un poet consacrat pentru care am toată admirația. Mulțumesc.

Silvia,
mai întîi mulțumesc de trecere. În ce privește cele două observații, nu aș vrea să par ambițios pentru că, chiar nu sînt. Dar prima, cel puțin din perspectiva mea nici nu prea o consider o imagine metaforica ci mai degrabă o expresie. A doua, poate este un clișeu în arta grafică sau în film dar în poezie nu prea am întîlnit-o. Chiar din curiozitate am făcut un search aici pe site și nu am mai găsit-o absolut de loc. Problema este și că sînt două expresii la care țin și pe care le-am pus \"mai intenționat\" de cît pe altele. Chiar dacă mă voi hotărî să schimb ceva, totuși voi fi nevoit să folosesc tot ceva mai \"soft\". Textul este și așa destul de bogat metaforic (Florian Silișteanu cu grație spunea că \"am pus chiar un rubin în plus\"). Deci încerc să nu îi stric echilibrul. Deși, în ciuda aparențelor, nu este eminamente o lucrare de bijutier, este și produsul unei stări.

Florin,
plăcerea e de partea mea să te fi făcut să te oprești pentru cîteva clipe.

Oana,
dincolo de ceea ce numim noi importanță, sau nivel, eu totuși mă bucur că ai încălcat regula, că m-ai făcut o excepție.
Nu sîntem decît simpli oameni. Mulțumesc că ai trecut și ai lăsat o urmă.

Bianca,
the beauty is in the eye of the beholder. Cuvintele tale sînt o încurajare. L-am vrut ca o lirică a insesizabilului.

Alina,
nu știu. Poate e nevoie de balsam de Canada. Poate e zoe și nu bios. Mulțumesc de trecere.