nano-amintiri

Iubirea aceasta celulară
Invadează spațiile invizibile
Ale neputinței crescute fără lumină
Deschide-mi florile fiecărei dimineți
Crește-mă sub ochiul tău atemporal...

Cu respect, Oana Solike

Oana,
am luat de o vreme decizia să nu mai citesc și nici să nu mai comentez decît uneori texte ale celor pe care oarecum îi cunosc și/sau care i-au eventual inițiativa să îmi comenteze vreun text. Să înțeleg din aceasta că îmi permiți să mă apropii și de ce postezi tu?

Despre cuvintele tale,... mulțumesc. Sînt mai temporal decît îți vine să crezi. La recitiri.

Ești binevenit la citirea și comentarea textelor mele. Comentariul meu înseamnă mai mult de atât. Înainte de toate, că aminteai de decizii, acest comentariu reprezintă încălcarea, voluntară deplin, a uneia dintre aceste decizii. Hotărâsem să nu (le)comentez, chiar dacă citesc și admir textele persoanelor importante de pe site. Importante însemnând cu o participare semnificativă, texte foarte apreciate, citite de sute de ori, înstelate chiar. Dar astăzi am încălcat regula. Și să nu uităm de nivel, și acesta este un criteriu de apreciere.
Cu respect, Oana Solike.

Virgil, cred ca este una dintre cele mai tandre poezii scrise de tine... este atat de frumoasa (si citeste, te rog, asta pe silabe).
ce poti spune mai mult despre o poezie frumoasa? sa-i mai faci exegeza? in fata frumosului ramai doar in admiratie.

Un subiect interesant de doctorat în biologia celulară a Sinelui. Îmi place cum sună \"nano-amintiri\". Sub ce microscop se vizualizează?

Oana,
dincolo de ceea ce numim noi importanță, sau nivel, eu totuși mă bucur că ai încălcat regula, că m-ai făcut o excepție.
Nu sîntem decît simpli oameni. Mulțumesc că ai trecut și ai lăsat o urmă.

Bianca,
the beauty is in the eye of the beholder. Cuvintele tale sînt o încurajare. L-am vrut ca o lirică a insesizabilului.

Alina,
nu știu. Poate e nevoie de balsam de Canada. Poate e zoe și nu bios. Mulțumesc de trecere.

Cuvinte multe si bine ancorate intr-un secol al paroxismului tehnologic.
Ma chinuie totusi finalul ce evoca subiecte prea tabu pentru vremurile noastre.
Iarta-mi pesimismul mostenit si modificat genetic la ceva timp dupa.

Da Virgil, e un text bun, mult mai bun decat titlul sau.
Pe langa acesta, care nu e un titlu rau dar parca e putin fortat, nu imi place ruperea primului vers de al doilea. Cred ca e inutila. haide sa iti spun si cu ce m-ai convins sa rup tacerea:
între primele senzații de lumină o umbră
un rost ascuns între vocale o fisură liniară în liniștea adîncului
Versurile acestea imi plac foarte mult. Si ideea de \"tandrete fotofoba\".
Intregul poem ar fi fost si mai reusit din punctul meu de vedere daca ar fi construit o poveste/stare/idee mai complexa. E adevarat ca e un ciclu de perceptii, dar cred ca puteai sa conturezi mai mult pe o arhitectura mai plina, mai ales avand in vedere lexicul foarte bine folosit. Asa am senzatia unui flash pe un singur moment, lucru care mi se intampla adesea in poeziile tale. E doar o parere sincera, sper sa nu te supere.
Cu prietenie,
C.

iti scriam o data sa nu mai scrii. mi-ai raspuns sa nu mai citesc. am facut bine ca nu te-am ascultat. te-am mai citit, mi-a prins bine. de data asta, as avea unele indoieli. si pentru ca ma exprim doar cind nu-mi place ceva, da-mi voie s-o fac si acum: senzatii de lumina? linistea adincului? In rest, diafan bine temperat, asa cum probabil ti-ai propus.

eu nu prea inteleg cu ce ma ajuta pe mine exercitiul asta de intertextualitate care aduce mai mult cu un fel de filozofie a batului de chibrit.

\"timp/prelins microscopic/nano-amintiri difuze/atingeri de undă\" - sunt dupa parerea mea niste constructii destul de slabe luate atat separat cat si alaturi de restul textului.

\"nano-amintiri\" nu e o expresie tocmai reusita sau noua sau care sa spuna prea multe in ciuda faptului ca \"nano\" a devenit la fel cu \"concentrice\" pe aici pe site, care e folosit mai ceva decat decat enterul la o tastatura.
cineva intreba mai sus cu ce microscop se \"vizualizeaza\" textul.cu cel al mediocritatii dupa parerea mea.

Te iert Razvan și te mai aștept.

Claudiu,
ți-am spus că eu nu am \"mîna\" ta la titluri. Abia mă chinui cu conținutul. Și da, ai dreptate. Nu prea sînt un sîrguincios cu textele. De aceea eu nu sînt poet iar ele nu sînt poezii. Doar texte. Ai dreptate. Probabil dacă aș petrece mai mult timp asupra unui text, așa cum am făcut-o de prea puține ori, poate ar ieși ceva. Așa că deocamdată multe sînt texte în proces de germinare poate. Și mai e ceva. Eu țin enorm la echilibru și ritm, ritm interior. De exemplu citesc pe cîte cineva, și scrie bine, dar pînă la un punct. La un moment dat devine subțire, pierde tonusul sau echilibrul. Dacă sînt în mood prost nici nu mai citesc. Poezia nu e filosofie sau proză. Poezia conține filosofie dar este, în umila mea părere, o muzică a sufletului. Este obligagtoriu un dans metafizic și trebuie să aibă de a face cu esteticul. Dar trebuie să aibă cursivitate interioară. Poate de aceea uneori mă tem să dezvolt prea mult. Groaza diluării sau, Doamane ferește, a întreruperii ritmului. Evident, acestea pot fi explicații sau scuze. Tu ai în felul tău dreptate. Și nu, nu mă supără. Textul acesta rămîne o lirică a insesizabilului.

Mile,
nu știu ce să spun. Pornind de la premisa că nu ești ironic, mă bucur.
În ce privește \"liniștea adîncului\" nu știu ce ai putea să îi reproșezi în afară de faptul că e o metaforă destul de obișnuită. \"Senzații de lumină\"... dacă abordezi chiar strict științific problema și tot ești nevoit să accepți că percepția luminii este o senzație receptată de niște senzori. Din nou, poate nu e o expresie strălucitoare.
Mulțumesc de trecere.

Da Luminița,
cam așa simt și eu despre dimensiuni. Cred că limitele noastre nu sînt neaparat vocabularul sau experiența ci poate mai degrabă lipsa de curiozitate pentru teritorii pe care nu le cunoaștem sau pe care le trecem cu vederea. Mulțumesc.

Consider că titlul este chiar bine ales și cuprinde exhaustiv ideea poemului.

Atunci când nu avem de ce să ne legăm, hai să ne legăm de titlu. Desigur, părerea mea a fost întotdeauna diferită de cea a lui Leviathan și cea a lui Unu\'. Mă întreb de ce.