Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
@virgil-titarenco
Poezie

despre mitul timpurilor verbului a fi

era vară

1 min lectură·
Mediu
nu mai sînt știri
miezul nopții alunecă în reluare
în surdină
viață și moarte reciclată nevrotic stereotipic
acvariul mare a înghițit acvariul mic
și ce dacă
se spune că iluzie e timpul
tocmai am avut-o cred
iluzia că te văd
alergînd după catargele fără soț ale marilor vacanțe
erai în rochia aceea cu mult alb și roșu în proporții necunoscute neverosimile
eu călcam apăsat pe capul nefericitului profesor
ronțăiam ultimele discuri cu Vivaldi ca pe niște biscuiți de seară
ne explodau speranțele anii
ce pereche potrivită suspinau bătrînele secretare cu ochi de macrame
apoi se făcea că deveneam turiști selenari și vindeam cafea cu arome de mango
aveam necazuri cu vizele de tranzit și cu cei o mie de copii
dar eram fericiți
în acel crater decomandat cu baie pe hol
ne ungeam cu nămol albastru pentru reumatisme viitoare și era cald
foarte cald
ne atingeam cu grijă cu foame
nu știam că uneori iluzie e timpul
invitați eram la prea multe concerte tu erai din nou tînără
iar eu din nou inteligent
era vară
043.432
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
175
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “despre mitul timpurilor verbului a fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/83675/despre-mitul-timpurilor-verbului-a-fi

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@gabriela-petracheGPGabriela Petrache✓
...în atmosfera poemului tău mă simt ca în penultima zi de vacanță, învăluită în lumina unui soare blînd în care timpul, înșelător ca o iluzie ce e, se dilată nefiresc, fiind penultima zi încă se poate uita că totul se va sfîrși brusc revenind - siliți - la normalitate. Singurul adevăr este că acum, aici, eram din nou tineri, fericiți și era vară. Dincolo de acest adevăr adulmecă leoparzii, dar la asta mă voi gîndi mîine.
Frumos.
0
Distincție acordată
@aAA✓
O poezie ca un vals prin timp, printre iluzii.
O piruetă la finalul căreia protagoniștii se înclină și își dau jos măștile.

tu erai din nou tînără
iar eu din nou inteligent
era vară

Eu cred că așa a fost tot timpul.

A.
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco✓
Gabi,
da, așa este și așa l-am vrut, și chiar dacă este \"soft\" totuși are o mușcătură dureroasă. Pentru că nici noi nu știm bine de ce parte a iluziei trăim de fapt. Textul este însă mult mai ușor de simțit în contextul \"cultural citatdin european\". Mentalitatea americană de vacanță este mult diferită, chiar dacă nu absolut diferită.

Andreea,
mă bucură prezența și gestul tău. Cînd văd pe site atîta încrîcenare și ambiții prostești, atîtea acuzații ieftine și false pretenții de imparțialitate, îmi vine să mă retrag în scorbura paginii mele. Și cînd mă văd vizitat de oameni cu bun simț ca tine și ca Gabi, e așa ca o plăcere în amurg de vară. La urma urmei de ce ne este dată poezia decît să ne bucurăm de ea.
Și da, așa a fost tot timpul. :) Pentru că nu ne putem schimba de fapt niciodată. Și tu știi asta.
0
@dana-stefanDSDana Stefan✓


uita-te la albul vibrat.
daca e alaturat unui FEL de rosu, e poezie intreaga a verbului \'a fi\' acolo, da..
0