Virgil Titarenco

Mie ultimele două rînduri mi se par aiurea. Restul textului însă este foarte reușit din punct de vedere liric.

Ioana are dreptate

O sumă de truisme elaborat expuse rămîne totuși o sumă de truisme. Pe de altă parte nu sînt de acord neaparat cu tot ce se scrie aici. Senzația care ți-o crează textul este a unor obsedați dependenți virtual și iremediabil alienați. Cu siguranță că există o astfel de faună dar mă îndoiesc că reprezintă elementul preponderent. Impresia mea este că interacțiunea multora pe internet exprimă mai degrabă nevoia de comunicare și comuniune. Dacă acest mediu poate întîmpina aceste nevoi și cît, este o altă problemă. Dar evadarea din real și dedublarea personalității, asumarea unei identități neadevărate sau tînjite mi se pare o prelungire a unei metehne pentru care internetul nu este decît o unealtă în plus. Atlfel cum ne explicăm găștile cu pseudouniformele și argoul lor, cum ne explicăm machiajul și operațiile estetice, cum ne explicăm comportamentul studiat sau așa numita stare de \"denial\" în care se refugiază omul de multe ori în diferite ipostaze ale vieții începînd cu băutura și terminînd cu drogurile. Personal însă eu nu cred că internetul și comunicarea virtuală reprezintă un drog sau o alienare decît pentru cei care deja sînt alienați.

Nu are nici vagon restaurant dar clivajul metaforei poate merge pînă acolo. Odaia sau portul însă mie cel puțin mi se par \"off\", mai ales dacă o faci prea brusc și nu dezvolți.

Dureros de reușit eseul. Prin unele locuri vehemența ar mai putea lăsa loc unei expuneri ceva mai îngijite. Chiar cred că puțin reconstruit și lucrat la exprimare ar putea foarte bine să stea într-o revistă de mare tiraj. Oricum, felicitări.

da,
poate puțin prea teatral dar îmi place. imaginea aceea rece, tonică dar și amețitoare a culmilor. cînd simți că îți zvîcnește liniștea în tîmple și ceva tainic se petrece între tine și munte. ideea virginității atinsă de iubirea muntelui e superbă.

îmi place. mai ales partea a doua.
mi se pare puțin cam ratata formularea din \"de unde atâta toamnă\". și nu prea văd rostul reboot-ului în \"cu ultimele
reboot/uri sărut înghețat\". maia les că după aceea vorbești de rugăciuni și crengi asfințite. poate sînt eu prea pretențios. am însă senzația că ai scris-o în grabă. nu că n-aș mai face și eu asta uneori.
îmi place
\"aduc plumbul către colțul gurii
mă nasc… la rece
zilele astea\"

poate puțin prea mult descriptivism și conjuncții. poate mai poți tunde din ele pe ici pe colo făcînd loc elipticului poetic.
Apoi \"îi fac cîte-un\" îmi sună puțin împiedicat.
Nu prea văd rostul lui \"în fiecare port\" și \"de pereții odăii\". Parcă eram în tramvai...

În rest, îmi place, are parfumul bonomiei de poet bucureștean cumsecade cu care ne alintă Vameșul din cînd în cînd.

nu mai! :) eu nu îmi permit asta. sîntem oameni mari. de fapt prin \"ecoul munților\" am vrut sa îți sugerez cam cum se aude ce ai scris. oricum, nu îți fă probleme, toți mai trecem pe acolo. nu toți o recunoaștem...

părerea mea este că, cel puțin pentru capacitatea mea de a recepționa imagini și metafore, aici există o aglomerare mult prea mare iar ideea pur și simplu se sufocă. poate o restucturare a avalnșei de imaginație n-ar strica

în apele adînci ale gîndurilor noastre
precum niște lacuri de munte
firave sinapse mai tulbură uneori
liniștea împietrită a privirii în gol

Imagini puternice, idee puțin cam fadă.

Da dom\'le, ceva mestesug cu ciocanelul in margele de argint pe salbe de tiganca mica de o poti ascunde in samovar.
Atita joc de lumini si umbre merita o raza de stea.

Senzație de dictando... :)? ceva inconfundabil școlăresc și cuminte ca o pagină nouă de caiet de dictando. Unde mai pui că trebuia să mai și tragem linie la margine pe caietele de curat.

e OK, nici o problemă Iarina.

Puteam să praiez că în acest text a existat și cuvîntul dictando. În orice caz, asta e senzația care mi-a generat-o. Senzația de dictando.

Da. Dulce cu gust de nucă și miros de crizantemă. Poate că eu aș fi scris altfel \"inconștiența fericită cu gust de alviță
amăruia legănare a nucului din grădină\", adică:

inconștiența fericită
gust de alviță
legănare amăruie
nucul din grădină

Mi-a plăcut însă foarte mult

\"mă deșteptam
cu un poem larvar
agățat de buze\"

Are ceva \"dark\", chiar dacă poate n-ai intenționat-o, dar e un vers care te urmărește prin puterea imaginii.

Foarte frumoasă. Eu însă aș renunța la \"este un\" din versurile 5 și 8. Aș lăsa doar așa, \"cristal de sare\" și \"fir de nisip\". Îmi aduce aminte de \"percepțiile\" mele. Sugestiv, și de aceea poetic.

Cu întîrziere dar ... La Mulți Ani...Maria...

Uite un text sensibil.
Remarc \"irespirabilă tăcere mă ninge pe gură
pe oasele albe de frig\"