pene de cuvinte…

Să-mi curgi pe încheieturi
veninul,
cu un ochi
al despărțirilor în sânge,
sub streașina visurilor.
Să scriu pe zăpadă
ultima rugăciune,
gând ruginit,
miezul sincron al adevărului,
pe un clopot de umbră,

sărut înghețat

îmi place. mai ales partea a doua.
mi se pare puțin cam ratata formularea din \"de unde atâta toamnă\". și nu prea văd rostul reboot-ului în \"cu ultimele
reboot/uri sărut înghețat\". maia les că după aceea vorbești de rugăciuni și crengi asfințite. poate sînt eu prea pretențios. am însă senzația că ai scris-o în grabă. nu că n-aș mai face și eu asta uneori.
îmi place
\"aduc plumbul către colțul gurii
mă nasc… la rece
zilele astea\"

gustam o dată eu, odată tu
mustul toamnelor neterminate
din acelasi pahar de gheata
topit pe fata alba de masa
intr-o singura data
rosie pata
doar
odata

frumos

felicitari

ascund
în căușul palmelor
clipele tale
voi da zborului
ultima rugăciune
să-mi vii, să nu-mi vii

eu as renunta la aceasta strofa, e un cliseu mult prea uzitat dupa parerea mea, in rest apreciez acest text pentru suavitate, constructii cuminti, frumoase.

ce ma nelinisteste pe mine este visul protocolar, ia vezi ce poti sa-i faci ;)

Frumos, suav, emoționant...

veneai
pe un bob de vin
să-mi curgi pe încheieturi
ploile…

\"sărut înghețat
foșnind între două răsuflări\" - e acceptabil. In rest totul e atit de plictisitor incit nu pot decit sa-ti admir perseveranta.

se vede treaba ca, pentru Florin, astazi, cel putin pana la aceasta ora, poezia de pe site este ori obositoare, ori plictisitoare, ori ambele. sa fie toamna de vina, sau serotonina...?! destul de subiectiv comentariul tau, Florin! vrei sa ne dezobisnuiesti de obiectivism si sa ingrosi randul subiectivilor? poate ne faci surpriza sa treci si la \"impaciuitori\" in curand? sunt convinsa ca invocatiile mele vor ramane retorice, fara raspuns, dupa cum m-ai obisnuit in ultima vreme, asa ca nu astept vreunul... ma miram, doar, cu cata usurinta poti face afirmatii nejustificate care pot rani pe celalalt... atat!
pariez ca si eu sunt acum obositoare si plictisitoare! nu?!fireste!!!

scuze, Mihaela, pentru interventie

Ioana
cuvintele
cad zgârie nori
fărâme aripi ruginite
bucurie răsucită-n scoarță
fraged arbore de cântec
foșnește lacrima caldă
în corzi de sticlă
tânăra moarte
păianjen

Virgil-
în foc de sânge
da… dintr-o dată
foi de hârtie arsă în cer
ultimele săruturi rebutate
curg mii de tentacule calde
lobul negației rătăcit în grabă
invizibil ploaie cu forme de pași
ultimul scut înnoadă cerul tăcerii
până la coate închisă-n glob tristețea…

George
venin de lacrimă
în nod uscat rugăciune
fir galben de sare ocru în piele
geme aburi grena prin ochiul mantiei
zbor cu petale ucise ultima frică
privesc despărțirea de trup
în coarda palmei întinse
din soarele blând
raze coapte

Cristina
secunde ascunse
cern în gheare trecutul
ochiul de sare așteaptă iarna
timid protocolul despărțirii
în care fiecare semnează
un colț de tăcere…

Ion
memoria clipei… fluture
ținut prea strâns
în mâini

Florin
pe rochia de tarot
am desxchis cate 2 nasturi
îmi țin pe unghie un surplus de geană
packed lines în palme visul scund
zdrobit într-un surâs prin piele
de pământ…
asta…e

Ioana...:)

fain ai mai jumulit de pene cuvintele astea. lasi sa se vada sentimentul gol-golut. asa, nud, sufletul tau se cere uns cu mirul iubirii.
cu scuzele de rigoare achiesez si eu la nota Ioanei, Maduta asta e o puta (ups! rima involuntara)... iar comentariile sale imi par niste polutii adolescentine.

sunteți bineveniți... mai greșim, uneori, o mai luăm de la capăt:) bine ai venit, Andrei, m-am bucurat nespus că ai început să mai scrii... Florin mi s-a părut sincer... nu-mi vine să zic că e rău intenționat, poate are el probleme de moment... dar eu vă mai aștept... așa, cu bune, cu rele... mai sufăr din când în când.... trece. Important este să ne vedem, din când în când... creațiile. Ne mai mușcăm, să simțim că suntem totuși vii, în noaptea asta de toamnă.
Eu vă citesc cu drag, chiar dacă nu mai am atâta timp pentru comentarii... sper să găsesc, măcar pe ici-colo, câte o șoaptă. am crestat niște pupici, să-i luați voi de guler, când plecați. iar ultimul să lase aprinsă lumina...

asa ca te astept la o alta recitire

te-am descoperit cu uimire si mare placere!poezia ta are gust de must.

ți-l ofer cu plăcere, pentru vizită!
încântată de trecere.
Raluca... noi deja am vorbit.
cu drag,
miha