George Bălan

Pe-o vorbă, doar, un bâlci ți-am adunat Cu doi țigani plângând la ocarină, Râdeai cu ei, desculță, balerină Și-n palmă, tu, Morgană, plutești cu-adevărat. Pe-o vorbă, doar, un bâlci ți-am

Când dragostea se-ntinde Asemeni războaielor Logodna o prinde În cătarea inelelor. Din istorii, de departe Vii zeiță sabatină Ocrotită de-nsăși Marte Cu armura-i cristalină. Stânci în jur

Câte-un pic, mai dă să cadă Toamna, pe de-ascunselea Rătăcită prin ogradă... S-a tupit de-a binelea. Doi paianjeni, printre struguri La o muscă se holbează Și îi țes degrabă ruguri, Totuși

Fă-te frunză puf de dor, Zmeu zâmbind lângă un nor, Tras de fulger: nicovală, Tropote de vâjâială! Și te du poștaș, departe, Primăvara de-mi împarte. Și te du la miază-noapte, Să știe de-a

A\' mele-s, Doamne, toate: Păcate și greșale, Și gînduri \'ntunecate... A\' mele-s, și-ale Tale. Mi-arăți care e Calea Cînd doară am greșitu, De plînge-n mine jalea Și simt cum îs

Din cosițe îți faci spice Genele să se ferice\', Din sprâncene nas, pesemne, Din frăguțe vorba semne. Zâmbetu’ ți-e mângâiere, Gura ți-i sărut cu miere, Mâna-n lapte alinare, Mijlocul valuri

Cum se-aprinde-n noi iubirea Făr’ de foc, făr’ de chibrite E precum ne este firea Și cum ițele-s sortite. Poți umbla o lume-ntreagă Și pe nimeni să-ntâlnești, Iar, de-ți mai rămane vlagă Să

Vântule, strengar fugarnic, Faci salata mexicană Balansând ca un paharnic Clipele, cană de cană. În culori de mere coapte Vălurind norii spre lună Fugi din ziuă pînă-n noapte: Tu bătrân,

Frunza-n zbor, de vânt purtată, Ia cu dânsa-n depărtare Invitația de nuntă La un fluture cu-o floare. Câtă vâlvă, ce mai freamăt: De la rege la opincă, Că-s chemați să stea în capăt Nunul

Să știe toți c-avut-a și bunicul meu Și zadie, și-obiele și opinci… de gală Ce îl jenau, da-i făceau fală, În față, lânga-altar și lângă temeteu. De prin Crimeia când l-au ‘liberat Desculț

Privește cum timid răsare anu\' La orizontul veacului cel nou, Îngrămădind în sine cu toptanu Secundele ce ți le-aș da cadou. Te-ntreb, dar mă întreb pe mine De unde, dară, timpul

Îmbătată de voința Zurgălăilor încinși, Iarna și-a cerșit căința, Când erau cu treburi prinși Și țăranu\', și-orășanu\', Căci stă bine-n sărbătoare Să se cântărească anu\': Cât s-a scurs și

Cum plutea pe râu, agale, Un rățoi neastâmpărat Și-a croit din apă poale, Ba se și credea-mpărat. Vin la vale, asudate, O cireadă de juninci, Săturate și bălțate De zbiciuri și de opinci.

Băltesc în ceruri ploi de stele, Izvor și muză creatoare, Ce umplu inimi menestrele, În nopți plutind în călimare Băltește-mi sufletu de tine, Iar vorba ta mi-e țărm ce-adie, Durerea clipei

Aud cum zăpăcita asta de toamnă își trîntește capacul peste ce-a putut s-adune în grabă, așa că, nu mă mir că-i suferindă, că plânge, că se usucă pe picioare și schimbă fețe-fețe, că-i

O furnică ce-i grăbită Car-o fărâmă de nucă, De zici că e surghiunită Și că toamna n-o apucă. Nu privește în vreo parte, Nu se hodină deloc, Nici nu vrea să fie-aparte De furnicile din

O capră plus o stâncă egal negru, Un nor plus o plapumă egal zâmbet, Un om plus timp egal vierme, O larva plus timp egal Vivaldi, Derivata din Nichita egal G., Integrala din G. egal

Va veni o zi ploioasă, Curcubeul să-l întindă, Să bem vin de Tămâioasă, Bucurii să ne cuprindă. Să mocnească cu săruturi, Rătăcind în pantomimă, Roi de mâini, plecate fluturi Spre o gară

Se leagă zilele cu nopți De-ndrăgostiți avari în doruri, Ce lasă dezmierdate șopți Să șuiere, vestind ecouri. Se leagă nopțile cu nopți Când seară mi-i deja de tine, Vrăjit clătind ochii

Plouă iar cu mere roșii Prin livada descântată De găini, când vin cocoșii, S-aibă puii și ei tată. Rușinat, de mirul lumii, Fiindcă iar a-ntârziat, Soarele-i urcat în funii, De urechi e