Poezie

Piranda

1 min lectură·4 martie 2006

Mediu

Pe-o vorbă, doar, un bâlci ți-am adunat

Cu doi țigani plângând la ocarină,

Râdeai cu ei, desculță, balerină

Și-n palmă, tu, Morgană, plutești cu-adevărat.

Pe-o vorbă, doar, un bâlci ți-am adunat,

Ciulini aș vrea ca vorbele să-mi fie,

Să mân cu ei o-ntreagă herghelie,

Talanți de-argint bătuți...pe-un suspinat.

Plăcinte-n bâlci dospeacă-n aluat,

Metaforă legată-n coadă tuciurie,

Cuvântul tău proptește-o ‘ntreagă poezie,

Pe-o vorbă, un volum, povară să-mi fi dat.

Din bâlci buchet de flori pe fodre-ai adunat,

Iar șoapta lor ți-ai luat-o-n piept cămașă,

Sunt roibul tău, tu fi a mea cravașă,

Să schimbi galopu-n trap, băiatul în bărbat.

004.177

George Bălan. “Piranda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-balan/poezie/168983/piranda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.