Violet

uite-ma si pe aici.
despre doruri: probabil ca le-a ametit parfumul de liliac, scoate-le putin la aer, intr-un luminis, si ai sa vezi cum se vor lasa insirate la loc...
drguta de tot imaginea asta cu dorurile. ca si aceea cu timpul care incearca sa iti scape cu o palida tentativa de sinucidere. ia te uite: o idee originala, merita sa faci poezie ;-) nu am intervenit acolo, desi ma furnicau buricele degetelor, dar m-am gandit ca nu m-ai angajat :-)
si eu credeam, copil fiind, ca, dupa Eminescu, nu mai are sens sa ma scriem poezii...

Bianca,
Trebuie să fiu sincer cu tine și să precizez că nu m-am gîndit la o sinucidere a timpului, deși, într-adevăr, se poate citi și așa. De felul meu sunt un luptător, așa că, nici măcar timpul n-aș fi deacord să se sinucidă, nici chiar în poezie, cu atît mai mult cu cît sunt ortodox. Acea cianură nu vrea să fie decît o protecție a timpului încolțit și dojenit mai tot timpul speriat că acum-acum o să-i vină sfîrșitul. O gîndire a unui timp care, după ce a fost personificat își pierde identitatea de sine, lăsîndu-se dominat.
Cît despre celălalt subiect aș spune că, în ciuda faptului că sunt conștient că după Eminescu e greu să faci poezie, cred că merită să o facemm, nu pentru a-l depăși, ci pentru a deveni mai buni. Mai mult decît atit, este vorba de comunicare și, dacă vrei, de o însănătoșire a societății, care, prin poezie, devine mai tolerantă, mai înțelegătoare, cu aspirații mai mari, mai unită, mai conștientă de sine și de valorile care i se potrivesc.

George, eu asa am citit poezia, acum intr-adevar vad ce ai vrut sa prinzi... si chiar e mai bine. Nici eu nu sunt de acord cu sinuciderea, dar timpul pare ca se scurteaza, daca intelegi ce spun (si nu am spus-o eu prima...).
Despre poezie: eram de aceeasi parte, George! Si nici macar nu cred ca e vorba despre telul inalt atribuit poeziei, (ceea ce este adevarat), dar, mai ales, despre faptul ca, asa cum iti mai spuneam intr-un alt comm, eu una scriu poezie pentru ca nu pot sa fac altfel. Si stiu ca mai sunt multi asemenea mie, or a ma limita la ceea ce nu s-a scris deja ar insemna sa tac, pentru ca s-a scris despre tot ceea ce se putea scrie. Poate limbajul si forma sa difere...

poezia asta dar sa asteptam sa vedem ce-o sa iasa de aici.
In alta ordine de idei, odata ce ti-ai terminat textul nu mai are nici un pic de importanata ce ai vrut tu sa spui. Esential este ce spune textul. Interpretarea ta este egala, la start, cu a oricarui alt cititor. Fii convins de lucrurile astea.

Bianca,
Mă gîndeam cum vine asta că \"scriu poezie fiindcă nu pot altfel\". Pe de o parte mi se pare interesant că ai ales poezia ca mijloc de exprimare, iar aici nu am nici un comentariu. Dar, în momentul în care ai ales să \"publici\", chiar și pe un site literar, cred că, la fel ca și pe alții, te interesează și o imagine, dar și un feedback. Altmiteri am putea scrie așa, pentru noi. Ori, nu mi se pare cîtuși de puțin greșit să scriem și pentru ceilalți.
În altă oridine de idei, \"despre ceea ce nu se poate vorbi e mai bine să se tacă\".
Din nou îți mulțumesc pentru trecere și te mai aștept.
Să ai o zi bună!

Florine,
În primul rînd îți mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu. Cînd am postat poezia am avut cam același sentiment,că este o poezie naivă, decît că, așa mi s-a părut mie că, există o idee, chiar dacă metrica șchioapătă, care merită transmisă.
Nu-mi place să-mi comentez propriile poezii, decît că, mi s-a părut că Bianca e pe puncul de a face o confuzie. După comentariul ei am lecturat încă o dată poezia și am văzut că s-ar fi putut înțelege și altfel. Doar că, nu pot fi de acor cu sinuciderile, nici în poezie.
Cît despre faptul că interpretarea autorului este egală cu a oricărui alt cititor, dă-mi voie să nu fiu de acord cu tine. De ce crezi tu asta? Am văzut pe site postată ideea că, odată publicată o poezie, autorul nu mai are ce să se comenteze pe el însuși. Da, cu asta aș fi de acord!

George,
la mien poezia nu este un mjloc de comunicare. Comunic chiar f mult cu oamenii, si intr-o maniera deloc poetica, toata ziua. Dar poezia este o stare de a fi, intelegi? Scriu pt ca trebuie,... uf, nu stiu cum altfel sa iti explic... E ca si cum m-ai intreba de ce mananc, sau respir, sau iubesc. Ceea ce nu implica (si nici nu am sustinut asta!!!) ca nu m-ar interesa feedbackul celorlalti... Intotdeauna ma intereseaza, si din nou asta nu are legatura numai cu poezia... Doar, in cele din urma, acolo sunt eu, ascunsa, ce-i drept, dar atat, atat de vulnerabila privirilor celorlalti...
Asa vad eu poezia, si, din fericire, am impresia ca nu sunt singura. mai sunt destui pe care ii simt ca vibreaza, cand scriu o poezie, de anxietatea de a se dezvalui...
am impresia ca pe undeva ducem o polemica... pot sa te intreb ce meserie ai? ;-))))))))))))))))))))))
citeste te rog http://www.poezie.ro/index.php/poetry/80626/index.html

Bianca,
Cred că te-am mîhnit o țîră și-mi pare rău dacă-i așa. În fapt, uite cum gîndesc: nu putem fi în fiecare clipă atît de iubitori, înțelepți, generoși, înălțători, altruiști, etc. cum suntem cînd scriem poezie, dar, cu cît reușim să trecem prin aceste stări mai des, cu atît vom reuși în rest să fim mai buni. Cu alte cuvinte cu cît mai multă poezie, cu atît mai bună înțelegere și comunicare între oameni. Faptul că tu comunici foarte bine zilnic cu oamenii este o censecință directă a stărilor de înălțare prin care treci cînd scrii poezie. Extrapolînd un pic discuția aș spune că lumea ar fi mai bună dacă fiecare om ar scrie măcar o poezie.
Vorbeai de polemică, iar eu spun că este vorba de personalitate și feedback, imaginea de sine, etc.
Cît de spre meserie, am fost profesor de fizică, iar acum fac cu totul altceva pentru care nu am \"patalama\" și, cum probabil ai anticipat, ține o fărîmă și de comunicare :))
P.S. Am vorbit în totdeauna de comunicare ca mijloc nu ca și de-un scop.
Vezi: www.leru.ro

Nope, nu m-ai mahnit! ;-) ca, daca nu ai inteles, imi place sa ... comunic ;-))))
da, da, intrebarea mea era cu substrat! fizica, of course!
asa... eu folosesc programul celor inscrisi pe site-ul tau drept parteneri, (primii din stanga), ca sa nu le fac reclama ;-)
dar tot sa stii ca \"timpul se ruga de ispasire\" imi suna bine de tot.

Bianca,
Dacă ai fi ales să te exprimi prin pictură, ți-aș fi spus că ai o mînă bună. Așa îți zic că ești pe mîini bune:).
Cît despre \"timpul se ruga de ispășire\", da, este ceea ce mi-a plăcut și mie cînd am făcut concesii textului, care este cam naiv.
Spuneai că timpul se scurtează. Acum, dacă tot m-am descoperit, spune-mi te rog, la care timp te-ai referit. Se vorbește despre o dilatare...

in vremurile din urma, cand timpul se scurteaza...
ai sa gasesti impresii de acest gen cam in toate scrierile duhovnicilor contemporani. desigur, impreuna cu ideea ca timpul are o legatura cu spatiul. compara o zi intr-un oras, la birou, cu o zi la tara. compara o zi de a ta, acum, cu zilele mamei tale, de acum 20 de ani sa zicem. Mama avea serviciu ca si mine, si totusi avea timp sa creasca doi copii, sa tina o casa, si ceva timp si pt ea ca om. Eu? muncesc, am bona la copil si care imi tine si casa, iar timp de mine nu am decat pt ca imi fur din si asa putinele ore de somn.
Timpul se scurteaza, si nu este numai o impresie creata de volumul de activitate, ci este ceva legat psihologic de sufletul nostru, care este mult mai agitat...
de aceea mi-a placut mult ideea timpului care incearca o scapare din haoticul nostru ritm... eu asa am vazut-o, si este important si ce trezesti in gandul fiecaruia, nu?
PS: Bianca. Bianca si atat! ;-) ca parca as fi la scoala!

Bianca, Bianca, și atît,
De ce vrei tu să le reprezinți pe toate Biancele? :)
Stii, în urmă cu vreo săptămînă, dintr-o regretabilă greșeală medicală, am aflat că aș fi fost pe ultima sută de metrii. Ce mai, ultimii zece... Har Domnului, că mai greșesc și medicii. Așa că am început să-mi fac planuri pe termen foarte scurt și-mi spuneam că de data asta n-am voie să greșesc, că timpul se duce acuși-acuși. De unde pînă unde înainte bravam că oricînd aș muri deja sunt mulțumit cu ceea ce am realizat, acum, dintr-o dată, parcă vedeam mai bine unde greșisem și nu mai eram chiar atît de împăcat. Stătusem mult prea puțin cu copilul meu. În goana zilnică, cu gîndul la \"viitorul copilului\" i-am acordat mult prea puțin timp față de cît ar fi meritat.
Asta mă duce cu gîndul la un pescar, care pe furtună își ia barca să iasă în larg. Un altul îl întreabă:
-Unde mergi pe furtuna asta?
-La pescuit, să prind mult pește!
-Da\' ce-ți trebuie așa mult?
-Vreau să-l vînd să mai cumpăr o barcă să pot pescui mai mult, iar mai apoi să-mi cumpăr un pescador și, după aceea, să pot sta liniștit cu burta la Soare, să nu mai am nici un gînd.
-Da, bine, acum de ce nu poți să te odihnești?
În altă ordine de idei, mi-au rămas în minte cuvintele unui bun prieten, care întotdeauna mă bătea la matematică și mergea la olimpiadă,la faza pe țară: \"omul are exact atîta timp cît își face\". Crezi că mi-au rămas degeaba în minte aceste cuvinte memorate?
Discutam mai zilele trecute pe site dacă un autor se cade sau nu să-și comenteze poeziile. Știi, cred că dacă putem să aflăm mai multe despre starea în care a scris, ne luminăm mai repede. La matematici, cînd ni se dădeau exemple simple, cu numere, întotdeauna înțelegeam mai bine decît cînd se teoretiza. O fi și asta legată de comunicare?
Cît despre ceea ce reușești să trezești în sufletul celorlalți, abia asta mi se pare cu adevărat împortant.

George, stiu despre ce vorbesti, cu ultimii metri, been there... la momentul respectiv, a fost perioada cea mai plina din viata mea.
ai dreptate cu timpul, ti-l faci singur. la urma urmelor, este decizia mea sa dramuiesc tot ceea ce este important si sa acord in consecinta timp. Stiam exemplul dat de tine, dar adauga la acesta si: \"Dumnezeu ajuta sa zboare pasarile care dau din aripi\" si \"Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista\". Sa nu confundam linistirea sufletului cu lenea. Of... catre acest echilibru tind si eu, si tare ma intreb uneori unde ar trebui sa tin balanta... caci timpul, si asa scurt, se poate scurta oricand, asa cum spuneai...
ciudat, si eu inteleg mult mai bine ceea ce are o aplicatie practica pe care sa o pot eu vedea, \"pipai\". De exemplu, mi-a placut mult mai mult mecanica decat electricitatea.
Numele dat la botez individualizeaza oamenii... nu am sa fiu niciodata alta.