dezbracă-te de coaja copacilor

In plan imagistic, poetul ne poarta gratios dar imperativ prin varii regnuri (animal, vegetal, mineral), anotimpuri si faze. In plan simbolic, copacul din versul al doilea (“îți va răsări în palmă copacul acela” poate fi identificat cu arborele vietii. Poemul penduleaza intre reveria naturista si impulsul de renastere la o noua viata, frenetica, scuturand balastul amintirilor (“nu vei mai duce dorul / culorilor de demult”).

Cordial,
Laurentiu

O poezie cu care sa te invelesti, versuri de memorie (miez de trunchi): \"strivește-ți călcîiele de copita fulgerului\", \"dezbracă-te de coaja copacilor
vei descoperi noi anotimpuri ale paianjenilor\"
si, poate pentru ca ascult eu Cranberries de azi dimineata de cand m-am trezit, surpriza mi-a intiparit un zambet.
Mie imi pare si deosebit de delicat strigat erotica poezie asta.

\"poezia asta\", scuze

imi place. dar la ora asta nu \"deschid mana\" . nu, serios, imi place!

Laurențiu, da, e un anumit fel de a scrie pe care tu l-ai întrevăzut. Uneori îmi place să scriu așa. Merci de trecere.

Bianca, nu știu dacă am vrut-o neaparat erotică dar delicată da.. uite că mă bucur să văd că te mai întorci pe la textele mele.

Irina, ești sinceră cu poezia.