ai făcut optișpe ani și ai rămas o curvă virgină
bărbații tăi sunt sfărâmicioși
și tu iubești lumea asta ca un castron de supă
de ziua mea se face parastas
eu împart bucățele din mine pe la
omul nu poate trăi fără să viseze
somn fără vise înseamnă că nu te-ai odihnit
îmi pun lacătul la loc dar mă enervez foarte tare
m-am născut când era la modă
să faci copii și să-i arunci
- pe
paharul de la 03.41
îmi fac drum spre tine
printre tot felul de insecte
ca să îți spun că poți avea totul
privesc prin paharul ăsta de vermut
și îți mai spun că
în fiecare zi vreau să
8 ș i ⅛
sunt într-o casă străină dar am senzația de cunoscut, totuși. știu că sunt la bunica (cealaltă) care e incredibil de bătrână , are păr lung, alb și rar, e îmbrăcată într-un capot
dacă tot ești acolo nu uita să pui și ochelarii în spălător.
tu mănânci de pe ochelari în bucătărie. nu uita că aici mâncarea se pune înapoi în farfurie, se aruncă la gunoi și abia după aia se
ai făcut optișpe ani și ai rămas o curvă virgină
bărbații tăi sunt sfărâmicioși
și tu iubești lumea asta ca un castron de supă
de ziua mea se face parastas
eu împart bucățele din mine pe la
da! eu chiar consum curent electric degeaba ca să mă joc la compuer jocuri idioate în timp ce ascult für elise și mă minunez
tata spune vai ce păcat că nu ai corp de fotomodel ca să faci bani
da
*
m-am săturat de mine. pur și simplu sunt de nesuportat. mă pun în locul celorlalți și mă întreb dacă sunt ipocriți sau chiar mă acceptă așa cum sunt, pentru că eu nu reușesc să o fac. nu mă mai
înțeleg mai mult decât știu
mă străduiesc să vă las întregi
atunci când am timp
-pe mine mă doare timpul-
unde erai peste 20 de ani
să mă fi găsit și eu până atunci
să mă adun de pe
după ce văd
pielea mea are miros de margarină
nu înțeleg de ce te văd și te miros în același timp
adineauri ochii mei făceau duș de priviri
în autobuz
-margarina nu se ia-
mi-o cumperi
Azi am cunoscut două persoane noi. Se mirau că sunt o persoană foarte calmă. În clipa aceea m-am gândit în primul rând, - de fapt simultan, cred, nu mai țin minte nici unde eram, eram într-un
e timpul să dorm acum;
îmi pun cărămizi pe pleoape
și scot presiunea din urechi,
o înghit de tot .
materia mea cenușie e acum
violet și înțepată cu furculița.
s-a scurs într-un
vad alb de
nu mi-e frică de moarte
sufletul meu ar fi mereu luminat
de fulgere ascuțite
și nu mi-ar mai fi frică de întuneric
aș fi prima care vede răsăritul
m-aș ascunde după o perdea de
stropi
mințile ăstora sunt capsate cu fier peste tot
până și eu am luat ceva rugină în păr
nu-mi convin algele din farfurie, le tai cu fierăstrăul
un băț uscat e inteligent artificial numai
odată cu tine
au murit și culorile crescute în captivitate
e liniște
cerul doarme
aerul dansează
mâna mea dreaptă nu e de acord cu restul
nu, nu putem apreta frunzele
dintr-o dată se
visele pleacă în țările calde
(și îngerii intră la dezintoxicare)
pastilele fără gust și parcă fără efect alunecă prin el
nu mai știe cum e să înghită, i le-a vârât asistenta pe gât
după
abia a venit de la clinica de unde a evadat după numai trei zile
ceva din ea îi rămâne blocat în gât și se pierd unul într-altul
printre sticlele golite de lângă pat
deja au alunecat din
găsește-mi un loc cu chirie pe o floare din soare
să fac comerț cu vise, cu umbră și tăcere.
mi-aș aduce copacul cu un cuib de ibis roșu,
mi-aș aduce și cămila și frunza și crenguța
ca să pot
a venit un om azi la mine
avea o țigară în ureche,
ardea, așa am văzut
că numai eu am văzut.
m-a întrebat cât e ceasul
era să cadă
mai am un șanț de săpat.
hai să văd dacă am omega
pe
m-am cam săturat să visez,
pentru că visele prin excelență
nu devin realitate.
eu vreau tocmai realitatea din vis.
e așa de bine când ai ce vrei
și ești cum ai vrut dintotdeauna!
e
dorm cu o păpușă caldă, cu ochi vii și moi
dorm cu visele mele
dorm și gata
zbor pe covorul meu
care nu încape pe fereastră
(me and mrs. Jones)
mă gâdil și plâng
apar și dispar
beau
îmi fac bagajele și nu plec nicăieri
eu sunt și astfel
sunt îmbrăcată și mă simt goală
(și pe dinăuntru, ce zici? e loc destul)
aștept să întineresc la loc și
să mor de bătrânețe
toate
nu pot să scriu pe hârtie fără linii
și nu credeam că o să trăiesc până acum
restul da, dar eu nu
la 6 ani mă închipuiam dispărută în diferite circumstanțe
dată la ziar
călcată de tren
sau
sunt una dina aia naivă care stă în cadă și vorbește
răgușit cu morții la telefon, cu taxă inversă
toate rubedeniile mi se atârnă de gât cu un ștreang gros
pisica mea are grijă de mine
vreau