Poezii

ai făcut optișpe ani și ai rămas o curvă virgină bărbații tăi sunt sfărâmicioși și tu iubești lumea asta ca un castron de supă de ziua mea se face parastas eu împart bucățele din mine pe la

înțeleg mai mult decât știu mă străduiesc să vă las întregi atunci când am timp -pe mine mă doare timpul- unde erai peste 20 de ani să mă fi găsit și eu până atunci să mă adun de pe

după ce văd pielea mea are miros de margarină nu înțeleg de ce te văd și te miros în același timp adineauri ochii mei făceau duș de priviri în autobuz -margarina nu se ia- mi-o cumperi

e timpul să dorm acum; îmi pun cărămizi pe pleoape și scot presiunea din urechi, o înghit de tot . materia mea cenușie e acum violet și înțepată cu furculița. s-a scurs într-un vad alb de

nu mi-e frică de moarte sufletul meu ar fi mereu luminat de fulgere ascuțite și nu mi-ar mai fi frică de întuneric aș fi prima care vede răsăritul m-aș ascunde după o perdea de stropi

mințile ăstora sunt capsate cu fier peste tot până și eu am luat ceva rugină în păr nu-mi convin algele din farfurie, le tai cu fierăstrăul un băț uscat e inteligent artificial numai

odată cu tine au murit și culorile crescute în captivitate e liniște cerul doarme aerul dansează mâna mea dreaptă nu e de acord cu restul nu, nu putem apreta frunzele dintr-o dată se

abia a venit de la clinica de unde a evadat după numai trei zile ceva din ea îi rămâne blocat în gât și se pierd unul într-altul printre sticlele golite de lângă pat deja au alunecat din

găsește-mi un loc cu chirie pe o floare din soare să fac comerț cu vise, cu umbră și tăcere. mi-aș aduce copacul cu un cuib de ibis roșu, mi-aș aduce și cămila și frunza și crenguța ca să pot

a venit un om azi la mine avea o țigară în ureche, ardea, așa am văzut că numai eu am văzut. m-a întrebat cât e ceasul era să cadă mai am un șanț de săpat. hai să văd dacă am omega pe

m-am cam săturat să visez, pentru că visele prin excelență nu devin realitate. eu vreau tocmai realitatea din vis. e așa de bine când ai ce vrei și ești cum ai vrut dintotdeauna! e

dorm cu o păpușă caldă, cu ochi vii și moi dorm cu visele mele dorm și gata zbor pe covorul meu care nu încape pe fereastră (me and mrs. Jones) mă gâdil și plâng apar și dispar beau

îmi fac bagajele și nu plec nicăieri eu sunt și astfel sunt îmbrăcată și mă simt goală (și pe dinăuntru, ce zici? e loc destul) aștept să întineresc la loc și să mor de bătrânețe toate

nu pot să scriu pe hârtie fără linii și nu credeam că o să trăiesc până acum restul da, dar eu nu la 6 ani mă închipuiam dispărută în diferite circumstanțe dată la ziar călcată de tren sau

sunt una dina aia naivă care stă în cadă și vorbește răgușit cu morții la telefon, cu taxă inversă toate rubedeniile mi se atârnă de gât cu un ștreang gros pisica mea are grijă de mine vreau

avansați, vă rog! de ce stai mă, în ușă ?! n-am loc pe lângă ăștia, e clar. până la urmă prietenii mei rămân animalele. animalele sunt tot un fel de oameni. …………………………………………….. hai vino să-ți

păpușile mele aveau cap de cocă și păr de grâu verde văzuseră hiroshima de aproape, aveau urme pe piele, mi le-ați spulberat rămân aici, în camera mea ciudată și verde și putredă și plină de

nici n-ai idee… -cred că are o boală psihică! -mai multe chiar! -A, astea vin și pleacă. să nu mă plictisesc eu încep la sfârșitul lunii învăț să zbor prin cearceafuri i-am

încercările mele au loc numai la spatele caietului de matematică unde îmi stabilesc și prioritățile (sau în agenda din anul cu avortul căci din mine curge numai cerneală neagră) într-o durere

nu mai mi-e frică de mine ci doar că o să mă schimb în ceva cunoscut; n-am crezut niciodată că fiecare zi e cea mai tristă din anul ăsta sub presiune care fluieră fals, -ca atunci seara, când

îi cânt că lumea îl vrea înapoi și cânt vecinilor mei surzi, pereții, - care noaptea gem satisfăcuți prin pijamaua transparentă dar îi aud cu întârziere din cauza fusului orar - la etajul

studenta la ASE, în ultimul an, întreagă și perfectă a descoperit recent că nu poate scăpa de sentimentul pe care l-a avut mereu că deși toate merg închegat perfect (cu mici excepții) locul ei

5… …locuri în care nu voi mai ajunge niciodată (la pol, în rai, acasă, pe Acoperișul Lumii , la voi) …înțepături aprige în sânul stâng …tăieturi simetrice și grăbite pe

stau singură cu mine și cu eu zăpada ne sufocă geamurile care ne ajung până la gât arătăm ciudat eu aș vrea să fiu mereu gata la timp mine plânge morții și păcătoșii și nu știe să

hai să avem tricouri și pijama la fel (cu ochi și gărgărițe) iar în final cenușa noastră să ajungă în aceeași urnă. abia atunci o să ne dăm seama că totul în jur miroase a șosete, că e absurd

de ce-mi citești corespondența eu nu sunt președintele probabil chiar vrei să plec la școală într-o zi să nu mă mai întorc să ajung târfă cu 5 copii la paris voi m-ați făcut să nu mai pot să

mă întreb ce-o să mai descopere mama despre mine poate mă întreabă dacă sunt lesbiană și poate-i zic că da - din clasa a patra eu eram băiatul pentru că nu știam să fiu fată - și poate o să și

mai ia o pauză mai golește pușculița, transform-o în pușcă adevărată pune scaun peste scaun și fă un turn de pază ascute-ți furculița preferată -o să-ți fie de folos- nu uita maioneza

ăia se joacă în lumile lor, eu îmi joc mințile la bingoeuropa și pierd iremediabil nu mă mai împrumută nimeni zara are mai mulți tați pe unul l-a văzut la televizor la dezintoxicare,

pe mine nu mă vezi plângând pe mine mă vezi cu capul în pietriș pe mine nu mă vezi stai, te rog, cu picioarele pe perna mea pentru că ești frumoasă mă uit la tine și uit că n-am bani de

dansează cu mine până la sfârșitul sticlei la lumina becului economic și o să ai patru urechi și vene proaspete o să-ți curgă sânge de partea cealaltă a nasului, cascadorule

aseară era să cad de pe marginea patului direct aproape pe lângă prăpastie nimeni nu m-a tras de picior așa că a trebuit să mă trezesc aici adică nicăieri în românia cu r mic mă întreb de ce

gustul visului de azi-noapte și cafeaua mă trec pe rândul următor nu, nu e nici o ușă în zid treci cu buldozerul peste el aici chiar și stațiile de autobuz miros a carpați ce bine că avem

când era mică, mama ei a uitat-o în cărucior, în supermarket, la lactate și a înghețat acolo, printre iaurturile de sticlă colorată. de atunci n-a mai văzut-o nimeni cu adevărat. meniul ei

în camera ta rece mirosea a opium, unchiule, eu mă holbam la rața împăiată de pe televizor și tu la mine pe masă era laudanum și vodcă, bunicule, pe masă era libertatea ta în grădină aveai un