nu mai mi-e frica de mine

nu mai mi-e frică de mine ci doar

că o să mă schimb în ceva cunoscut;

n-am crezut niciodată

că fiecare zi e cea mai tristă din

anul ăsta sub presiune

care fluieră fals,

-ca atunci seara, când amețit,

privea și încerca cu trupul

stările alotropice multiple ale femeii de lângă tine-

”trebuie să tragi serios pe nas și să stai cu lama în buzunar, pregătit, s-o ții între degete

înainte să vii în bomba asta. Azi am bătut un hoț” – mi-ai zis

și că pasajele sunt curate, că ai mereu grijă.

am început să cred că înțeleg.