Bandrabur Irina

ori de câte ori intru în mine scot. ce și pe cine arunci la gunoi duminica computerul se restartează singur și de nervi împrăștie cafeaua pe pereți we don’t say goodbye ne hrănim cu

avansați, vă rog! de ce stai mă, în ușă ?! n-am loc pe lângă ăștia, e clar. până la urmă prietenii mei rămân animalele. animalele sunt tot un fel de oameni. …………………………………………….. hai vino să-ți

păpușile mele aveau cap de cocă și păr de grâu verde văzuseră hiroshima de aproape, aveau urme pe piele, mi le-ați spulberat rămân aici, în camera mea ciudată și verde și putredă și plină de

nici n-ai idee… -cred că are o boală psihică! -mai multe chiar! -A, astea vin și pleacă. să nu mă plictisesc eu încep la sfârșitul lunii învăț să zbor prin cearceafuri i-am

încercările mele au loc numai la spatele caietului de matematică unde îmi stabilesc și prioritățile (sau în agenda din anul cu avortul căci din mine curge numai cerneală neagră) într-o durere

nu mai mi-e frică de mine ci doar că o să mă schimb în ceva cunoscut; n-am crezut niciodată că fiecare zi e cea mai tristă din anul ăsta sub presiune care fluieră fals, -ca atunci seara, când

îi cânt că lumea îl vrea înapoi și cânt vecinilor mei surzi, pereții, - care noaptea gem satisfăcuți prin pijamaua transparentă dar îi aud cu întârziere din cauza fusului orar - la etajul

studenta la ASE, în ultimul an, întreagă și perfectă a descoperit recent că nu poate scăpa de sentimentul pe care l-a avut mereu că deși toate merg închegat perfect (cu mici excepții) locul ei

5… …locuri în care nu voi mai ajunge niciodată (la pol, în rai, acasă, pe Acoperișul Lumii , la voi) …înțepături aprige în sânul stâng …tăieturi simetrice și grăbite pe

stau singură cu mine și cu eu zăpada ne sufocă geamurile care ne ajung până la gât arătăm ciudat eu aș vrea să fiu mereu gata la timp mine plânge morții și păcătoșii și nu știe să

hai să avem tricouri și pijama la fel (cu ochi și gărgărițe) iar în final cenușa noastră să ajungă în aceeași urnă. abia atunci o să ne dăm seama că totul în jur miroase a șosete, că e absurd

de ce-mi citești corespondența eu nu sunt președintele probabil chiar vrei să plec la școală într-o zi să nu mă mai întorc să ajung târfă cu 5 copii la paris voi m-ați făcut să nu mai pot să

mă întreb ce-o să mai descopere mama despre mine poate mă întreabă dacă sunt lesbiană și poate-i zic că da - din clasa a patra eu eram băiatul pentru că nu știam să fiu fată - și poate o să și

mai ia o pauză mai golește pușculița, transform-o în pușcă adevărată pune scaun peste scaun și fă un turn de pază ascute-ți furculița preferată -o să-ți fie de folos- nu uita maioneza

ăia se joacă în lumile lor, eu îmi joc mințile la bingoeuropa și pierd iremediabil nu mă mai împrumută nimeni zara are mai mulți tați pe unul l-a văzut la televizor la dezintoxicare,

pe mine nu mă vezi plângând pe mine mă vezi cu capul în pietriș pe mine nu mă vezi stai, te rog, cu picioarele pe perna mea pentru că ești frumoasă mă uit la tine și uit că n-am bani de

dansează cu mine până la sfârșitul sticlei la lumina becului economic și o să ai patru urechi și vene proaspete o să-ți curgă sânge de partea cealaltă a nasului, cascadorule

aseară era să cad de pe marginea patului direct aproape pe lângă prăpastie nimeni nu m-a tras de picior așa că a trebuit să mă trezesc aici adică nicăieri în românia cu r mic mă întreb de ce

gustul visului de azi-noapte și cafeaua mă trec pe rândul următor nu, nu e nici o ușă în zid treci cu buldozerul peste el aici chiar și stațiile de autobuz miros a carpați ce bine că avem

Sâmbătă. Prima pagină din restul agendei mele. Nu. Nu aprinde ieri lumina. Nu vreau să mă văd. Nu vreau să te văd cum mă vezi. Întotdeauna mi-am dorit să-mi scriu propriile gânduri, dar

mâna ta am moștenit-o de la bunica cu coarne și țepi ea locuiește la mansardă și are câte un ghețar în fiecare cameră nu are scară la casă deci coboară pe burlan ca pompierii are tablouri de

când era mică, mama ei a uitat-o în cărucior, în supermarket, la lactate și a înghețat acolo, printre iaurturile de sticlă colorată. de atunci n-a mai văzut-o nimeni cu adevărat. meniul ei

în camera ta rece mirosea a opium, unchiule, eu mă holbam la rața împăiată de pe televizor și tu la mine pe masă era laudanum și vodcă, bunicule, pe masă era libertatea ta în grădină aveai un