ori de câte ori intru în mine
scot.
ce și pe cine arunci la gunoi duminica
computerul se restartează singur și de nervi
împrăștie cafeaua pe pereți
we don’t say goodbye
ne hrănim cu
avansați, vă rog! de ce stai mă, în ușă ?!
n-am loc pe lângă ăștia, e clar.
până la urmă prietenii mei rămân animalele.
animalele sunt tot un fel de oameni.
……………………………………………..
hai vino să-ți
păpușile mele aveau cap de cocă
și păr de grâu verde
văzuseră hiroshima de aproape, aveau urme pe piele,
mi le-ați spulberat
rămân aici, în camera mea ciudată și verde și putredă și plină
de
nici n-ai idee…
-cred că are o boală psihică!
-mai multe chiar!
-A, astea vin și pleacă. să nu mă plictisesc
eu încep la sfârșitul lunii
învăț să zbor prin cearceafuri
i-am
încercările mele au loc numai la spatele caietului de matematică
unde îmi stabilesc și prioritățile
(sau în agenda din anul cu avortul
căci din mine curge numai cerneală neagră)
într-o durere
nu mai mi-e frică de mine ci doar
că o să mă schimb în ceva cunoscut;
n-am crezut niciodată
că fiecare zi e cea mai tristă din
anul ăsta sub presiune
care fluieră fals,
-ca atunci seara, când
îi cânt că lumea îl vrea înapoi
și cânt vecinilor mei surzi, pereții,
- care noaptea gem satisfăcuți
prin pijamaua transparentă
dar îi aud cu întârziere din cauza fusului orar -
la etajul
studenta la ASE, în ultimul an, întreagă și perfectă
a descoperit recent că nu poate scăpa de sentimentul pe care l-a avut mereu
că deși toate merg închegat perfect (cu mici excepții)
locul ei
5…
…locuri în care nu voi mai ajunge niciodată (la pol, în rai, acasă, pe Acoperișul Lumii , la voi)
…înțepături aprige în sânul stâng
…tăieturi simetrice și grăbite pe
stau singură cu mine și cu eu
zăpada ne sufocă geamurile
care ne ajung până la gât
arătăm ciudat
eu aș vrea să fiu mereu gata la timp
mine plânge morții și păcătoșii
și nu știe să
hai să avem tricouri și pijama la fel (cu ochi și gărgărițe)
iar în final cenușa noastră să ajungă în aceeași urnă.
abia atunci o să ne dăm seama că totul în jur miroase a șosete,
că e absurd
de ce-mi citești corespondența
eu nu sunt președintele
probabil chiar vrei să plec la școală într-o zi să nu mă mai întorc
să ajung târfă cu 5 copii la paris
voi m-ați făcut să nu mai pot să
mă întreb ce-o să mai descopere mama despre mine
poate mă întreabă dacă sunt lesbiană
și poate-i zic că da - din clasa a patra eu eram băiatul pentru că nu știam să fiu fată -
și poate o să și
mai ia o pauză
mai golește pușculița,
transform-o în pușcă adevărată
pune scaun peste scaun
și fă un turn de pază
ascute-ți furculița preferată
-o să-ți fie de folos-
nu uita maioneza
ăia se joacă în lumile lor,
eu îmi joc mințile la bingoeuropa
și pierd iremediabil
nu mă mai împrumută nimeni
zara are mai mulți tați
pe unul l-a văzut la televizor la dezintoxicare,
pe mine nu mă vezi plângând
pe mine mă vezi cu capul în pietriș
pe mine nu mă vezi
stai, te rog, cu picioarele pe perna mea
pentru că ești frumoasă
mă uit la tine și uit
că n-am bani de
dansează cu mine până la sfârșitul sticlei
la lumina becului economic
și o să ai patru urechi și vene proaspete
o să-ți curgă sânge de partea cealaltă a nasului,
cascadorule
aseară era să cad de pe marginea patului
direct aproape pe lângă prăpastie
nimeni nu m-a tras de picior
așa că a trebuit să mă trezesc aici
adică nicăieri în românia cu r mic
mă întreb de ce
gustul visului de azi-noapte
și cafeaua
mă trec pe rândul următor
nu, nu e nici o ușă în zid
treci cu buldozerul peste el
aici chiar și stațiile de autobuz
miros a carpați
ce bine că avem
Sâmbătă.
Prima pagină din restul agendei mele.
Nu. Nu aprinde ieri lumina.
Nu vreau să mă văd.
Nu vreau să te văd cum mă vezi.
Întotdeauna mi-am dorit să-mi scriu propriile gânduri, dar
mâna ta am moștenit-o de la bunica cu coarne și țepi
ea locuiește la mansardă și are câte un ghețar în fiecare cameră
nu are scară la casă deci
coboară pe burlan ca pompierii
are tablouri de
când era mică, mama ei a uitat-o
în cărucior, în supermarket, la lactate
și a înghețat acolo, printre iaurturile de sticlă colorată.
de atunci n-a mai văzut-o nimeni cu adevărat.
meniul ei
în camera ta rece mirosea a opium, unchiule,
eu mă holbam la rața împăiată de pe televizor și tu la mine
pe masă era laudanum și vodcă, bunicule,
pe masă era libertatea ta
în grădină aveai un