Proză
bunica
1 min lectură·
Mediu
mâna ta am moștenit-o de la bunica cu coarne și țepi
ea locuiește la mansardă și are câte un ghețar în fiecare cameră
nu are scară la casă deci
coboară pe burlan ca pompierii
are tablouri de paie și chibrite
vânează reduceri de prețuri și ascultă muzică modernă
lasă ca moștenire căni, farfurii și molii,
plus un bonus consistent de bibelouri proaste bune de spart
doarme cu crucea și sicriul la capul patului și
duce o viață dublă în cimitir.
nimeni nu bănuiește că ea otrăvește vecinii, veverițele și câinii vagabonzi
își pune cuie și curara în cafea (nu bea niciodată ceai) ca să fie mai iute
se satură cu vrăbiuțe fripte la sârmă, buruieni fierte sau coapte
și cu oase fierte sau coapte la rotisor
vopsește tocul ușii cu smoală
știe tot ce se mișcă în cartier
doarme cu picioarele spre Marte
visează la ultimul model de drujbă pentru seniori cu care să defrișeze pădurea
de oase de găină care-i strică priveliștea ruinelor orașului în care nu stă
jucăriile ei preferate sunt ciocanul și pisălogul.
013.361
0

acest text nu poate fi incadrat la proza.
dar l-ai putea incadra foarte bine la personale sau asa cum ar face multi altii, la poezie.
PS.este un text interesant
numai bine.