Poezie
eram niște oameni obișnuiți
cîntece de dragoste V
1 min lectură·
Mediu
eram niște oameni obișnuiți
mîncam pîine proaspătă
ruptă cu mîna și ceapă
în rata de malu\'
mirosind a motorină și praf
seara undeva către dealu\' pricina
cînd nea pamfil o băga într-a treia
de nu îl ținea carburatoru\'
ne cresc oase noduroase
în locul vechilor iubiri abandonate
extirpate cu forcepsul pe rînd
prăbușite în poziții nefirești
soarele un măr mușcat
duhnea a ploaie stafidit spre apus
într-o gură de combinat
noroc cu cizmele îmi ziceam
noroc cu cizmele
cicatricile trîndăvesc
despicîndu-ne amitirile aproape lasciv
în regrete și răspunsuri nerostite vreodată
locul inimii acoperit cu un ziar mototolit
gălbui decolorat de vreme
ca un calendar ortodox
părul îți mîngîia salopeta
mirosea a parfum sîrbesc și a cocs
undeva orașul își bolborosea luminițele
într-o prăbușire a serii
dacă ar fi să mai trăim pe aici
încă o dată
am descoperi că nu existăm
decît în această simbioză a neliniștii
flămînzi după adevărata imposibilitate a iubirii
ca după o noapte cotropită de filme italiene
mîncam pîine proaspătă
ruptă cu mîna și ceapă
în rata de malu\'
mirosind a motorină și praf
seara undeva către dealu\' pricina
cînd nea pamfil o băga într-a treia
de nu îl ținea carburatoru\'
ne cresc oase noduroase
în locul vechilor iubiri abandonate
extirpate cu forcepsul pe rînd
prăbușite în poziții nefirești
soarele un măr mușcat
duhnea a ploaie stafidit spre apus
într-o gură de combinat
noroc cu cizmele îmi ziceam
noroc cu cizmele
cicatricile trîndăvesc
despicîndu-ne amitirile aproape lasciv
în regrete și răspunsuri nerostite vreodată
locul inimii acoperit cu un ziar mototolit
gălbui decolorat de vreme
ca un calendar ortodox
părul îți mîngîia salopeta
mirosea a parfum sîrbesc și a cocs
undeva orașul își bolborosea luminițele
într-o prăbușire a serii
dacă ar fi să mai trăim pe aici
încă o dată
am descoperi că nu existăm
decît în această simbioză a neliniștii
flămînzi după adevărata imposibilitate a iubirii
ca după o noapte cotropită de filme italiene
074.348
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “eram niște oameni obișnuiți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/93811/eram-niste-oameni-obisnuitiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGiar astazi ne sofisticam in toate felurile, suntem moderni intr-o suprafata spoita, si am uitat unii dintre noi, altii (iti poti imagina?!) nici nu au stiut de toate acestea, si a iubi a devenit atat de abstract...
0
VTda teddy,
cred că există poezie în fiecare lume care dispare după cum există dragoste pînă și în cea mai hidoasă ființă omenească.
nu cred că poezia trebuie să poarte neaparat mănuși albe. după cum nu cred că dragostea poate fi vreodată înțeleasă cu adevărat.
bianca,
mă fascinează de multe ori banalul. unii mă vor numi existențialist. poate sînt într-un fel. ciudată chestie și dragostea asta.
cred că există poezie în fiecare lume care dispare după cum există dragoste pînă și în cea mai hidoasă ființă omenească.
nu cred că poezia trebuie să poarte neaparat mănuși albe. după cum nu cred că dragostea poate fi vreodată înțeleasă cu adevărat.
bianca,
mă fascinează de multe ori banalul. unii mă vor numi existențialist. poate sînt într-un fel. ciudată chestie și dragostea asta.
0
ICAm avut senzatia ca urmaresc un film, cu imagini pastrate undeva in spatele retinei...
\"ne cresc oase noduroase
în locul vechilor iubiri abandonate
extirpate cu forcepsul pe rînd
prăbușite în poziții nefirești\", instinctiv am simtit nevoia sa ma opresc si sa-mi pipai mainile... Mi-a placut tare mult!
\"ne cresc oase noduroase
în locul vechilor iubiri abandonate
extirpate cu forcepsul pe rînd
prăbușite în poziții nefirești\", instinctiv am simtit nevoia sa ma opresc si sa-mi pipai mainile... Mi-a placut tare mult!
0
BGBanalul este banal in ochii celui ce priveste cu superioritate, dar pentru protagonisti, banalul devine extraordinar... despre iubire mai vorbim ;-)... mai mereu!
0
VTIna, vezi, asta e soarta noastră, a celor cu imaginație zburdalnică...
Merci Paul. Probabil că ultimele versuri sînt mai desprinse de context.
Da Bianca, despre dragoste vorbim mai tot timpul, probabil și atunci cînd nu vorbim.
Qasman, cu mine vorbești, că n-am înțeles. Probabil că am fost pe unde zici tu că nu pe vremea cînd...
Merci Paul. Probabil că ultimele versuri sînt mai desprinse de context.
Da Bianca, despre dragoste vorbim mai tot timpul, probabil și atunci cînd nu vorbim.
Qasman, cu mine vorbești, că n-am înțeles. Probabil că am fost pe unde zici tu că nu pe vremea cînd...
0
Unii vor spune că, prin \"occidentalizare\", aceste versuri nu mai sunt \"actuale\"; nu spun că nu poți cunoaște \"ființa unui popor\" (pardon de o vorbă așa mare) decât vizitându-i ființa, adică pe \"ființe\" la ele acasă, la izvorul lor, în sufletul lor, dar e suficient să privești (exemplu aleatoriu...) emisiunea \"Lumea lu\' Dinescu\" și te poți convinge de \"perenitatea\" acetei descrieri.
Poate că nimic nu se poate face \"aici\", poate că totul este făcut să dureze până când \"soarele un măr mușcat/duhnea a ploaie stafidit spre apus/într-o gură de combinat/noroc cu cizmele îmi ziceam\", până când nu va mai fi nimic de călcat în picioare, de îngropat în noroi și reziduuri.
Poate că tocmai acesta este roul sufletului-combinat, de a procesa, de \"a rafina\" materia brută a trăirilor.
În trecere,