George Bălan

Ceea ce doream să-ți spun, este faptul că, se pare, din haos nu rezultă haos ci există niște legități splendide care guvernează haosul. Și numerele se organizează, și celulele se oraganizează, și

Nu pot să-ți văd lacrimi în ochi Când știu că fiecare picătură E presărată cu-n deochi, Din tine e o fărmitură. A tale lacrimi mă orbesc, Mă ard pe dinlăuntrul, În ceruri nu pot ca să

Poetul la secunda zero Plutesc pe-o rază de lumină Mă sprijin pe ea, și pot să aleg încotro să mă duc. Timpul e la secunda zero, mereu, Tot ce ating prinde viață. Nici nu știu ce-ar fi mai

Ipocrizia, sora cea bună a dreptății S-a năpustit la beregată, Ca-n numele egalității Respectul să îl punem la găleată. Nimic mai lesne nu e de făcut Decât să îți convingi copiii Că ai făcut

De-ar fi să iți ating, măcar în vis, buzele, cu șoapte, De-ar fi să îți pictez, pe gât, nopți roșii, gata coapte, S-aud parfumu-ți de pe mâini cum se coboară-n lapte Să-mi ceri orice ai vrea, să

IubiRea Erotice gânduri Se-nvăluie-n cuvinte, Te-aruncă în abisuri Iubirea ce minte. A fost sau nu a fost real imaginarul, Nenchipuita clipă, ce a umplut paharul? Setos am fost și sunt, ca

Am furat un secret de la zei, pe care am să vi-l dăruiesc fiecăruia, să descifrați cât mai repede tainele Universului: \"secundele nu sunt egale decât pe-alocuri\".

Gramatică Mai mult ca perfectul e imperfectul. Trecut plus timp egal viitor anticipat. Viitor anticipat plus credință egal viitor sigur. Ahh! este o interjecție mult mai plăcută decât

Mi-am dat întâlnire cu fericirea și-am adormit. Mi-am dat întâlnire cu mine și n-am ajuns. Crengile de măr și-au dat întâlnire cu pământul, fiindcă roșu era împovărător , chiar amețitor și le

Mă simt vinovat că nu te privesc destul. Mă simt vinovat că nu respirăm aceeași gură de aer, în fiece clipă. Mă simt vinovat când clipesc în fața ta. Mă simt vinovat că nu-mi pot scoate inima să

Aș dori să povestim puțin despre forme. Eu și cu mine. Vino și tu , dacă-ți face plăcere să povestești cu noi. Asta, pentru că formele mă îngrijorează. Cred că nu le-am înțeles deplin niciodată.

Am să-i spun Soarelui să tacă, să nu mai râdă că sunt alb. Mi-aș fi dorit sa fiu negru pe un obraz, și, pe celălalt să fiu galben vărgat ca o zebră, sau, mai bine, ca un gândac de Colorado. Dinții

La fântâna La fântâna fericirii am venit să mă adap, Luciul calm, oglinda firii, să-l sărut, de griji să scap. Gura ta surâde-a rouă, dimineața, printre flori, Zâmbete plutesc pe apă, se