Poezie

Ipocrizia

2 min lectură·9 octombrie 2003

Mediu

Ipocrizia, sora cea bună a dreptății

S-a năpustit la beregată,

Ca-n numele egalității

Respectul să îl punem la găleată.

Nimic mai lesne nu e de făcut

Decât să îți convingi copiii

Că ai făcut tot ce-ai putut,

Iar mai departe face-or zurbagiii.

Suntem egali doar când ni-i lesne

Și când dorim ușor a pierde,

Pe puncte jucăm totul și pe semne,

Gândind că semaforu-i încă verde.

Căci suntem daltoniști de conjuctură:

Gândim la verde când vedem albastru,

Ne punem puncte și mai câștigăm o tură,

E-un joc de oameni mari, un joc sihastru.

Iubirea-i mult mai scumpă și este mult mai rară,

Te lasă fără vlagă, iar uneori e-amară.

Ce fericit e-acela de-o are și-o prețuiește!

El știe infinitul de unde plămădește.

Þi-am dat întâi nădejde, și am primit împachete

Pomelnice de griji, pe suflete-nghețate,

Þi-am dat apoi credință, și mi-ai întors \'nainte

Priviri iscoditoare, războaie de cuvinte.

Tu crezi că prietenia e doar pentru a duce

Nisipul pentru box cu sacii în căruțe?

De-aș fi convins, în grabă mi-aș face- atunce\' cruce,

Dar știu că am primit poeme în frăgar, căruțe de frăguțe.

Aș vrea un schimb să faci și altul nu-ți mai cer

Dreptatea să o pierzi, pe-un cal, pe-un dromader...

Să vezi atunci cum vine mireasma de frăguțe.

Pomelnicele fi-vor doar rugi pentru drăguțe.

013.668

George Bălan. “Ipocrizia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-balan/poezie/52769/ipocrizia

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AC Ana Cîrlan✓9 oct. 2003

Asa e... ai scris niste adevaruri!Frumos