Sete-mă

Ai folosit cu abilitate conversiunea si valoarea poeziei este data chiar de acest procedeu.

\"unde-mi nod retulburat
scoica părului alin
revărsariște-ți curat
rodiei sucul pelin\"

Spre final imi pare ca scade putin din intensitate.

Un poem cu reverberatii din N.Stanescu si Cezar Ivanescu, o combinatie de stiluri inedita oarecum, desi o astfel de combinatie isi are logica ei, avand in vedere ca cei doi au revolutionat limbajul poetic.

Atmosfera care predomina in poem este una clasicizanta, baroca pe alocuri, iar aici il recunoastem pe Daniel Bratu. Spatiul cantat in poezie este un topos eminescian, exprimat intr-o quasimaniera Dada. Totusi, jocul substantiv-pronume ar putea fi periculos, prin aparitia lui agasanta. Deliciul acestei poezii, poate deveni, paradoxal, un element de redundanta.

îmi amintește de:
\"Gorsul își astrige dagul.
Neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre-i vereagul
Surf, pe care l-a țonit
S-a plevins cu spină țargă
Din căție și vlara
Vîricînd pe chilnic margă
Chilnicul arlise „Gra”!
Făligată-i craia vendă
Făligată foarte mult.
Lane, lane gors de bendă
Unde ți-e corinul ult!\"
-Nina Cassian

Codrina,
decat abilitate,
mai bine mere coapte,
decat conversiune,
mai bine uniune,
decat intensitate,
mai bine-ai tu dreptate.
Multumesc

Claudiu,
in rand ma plec noului,
ca da-n calea laptelui,
jos dintii ecoului,
cruce-n gat sacoului,
cat steluta roului,
dedulcire vechiului,
cald experimentului.

Initiativa mea iti multumeste cu degete in V.


Bang Ochila,
nu-mi Setila,
recunoasterea-ti subtila,
vorba mea usor senila
s-a-ncurcatu-s-a-n sedila
si-n tanc susu de senila.

Ca asa sontac-baroc
duc nichitii-n iarmaroc,
dura-dada la mijloc, ivanestii cezar ioc,
barbilian preiau sa joc,
agasat ca pus-am foc,
ars-am altii la soroc,
iar eu nu ma sunt deloc,
redundandu-ma cu soc.

Multumesc, pe langa darul poeziei, ai un bun simt fantastic de critic literar

Marina,
divina,
m-aduce cu Nina
pricina ce-o fi?

Mutumesc, Marina, mi-ar place sa pot ajunge pana la subtilitatile liricii feminine ale Ninei Cassian, dar nici macar ca aducere aminte n-am cum

sunt tentata sa desir cuvintele ca sa am din ce face un ghem.
cuvintele acestea sunt superb rasucite dupa sensurile lor..
ne invadeaza toamna mai pregnant chiar si decat toata grija noastra de a-i face fata asezand toate anotimpurile noastre, scut..(toamna intotdeauna te aduni in tine din ce-ai ramas din vara)..
bruma-ne-ar, verdele aromei tale, hatis de vanatoare al peretelui din dreapta mea si roua argintata laolalta a ghiocului de scoica in matase diluata purpuriu, licarind umbre albastre intr-un samovar..

ai scris o poezie ca si cum ai fi pictat-o, daniel..

cum de nu l-am vazut pe Barbu aici. de! mai am mult de invatat. mai invat

brumă-v-ar, laolaltă, ca-ntr-un dans pe vârfuri de șoapte
crengurite perluțe de imagini, îndesine-ar! aburul ei trece prin poeziș, scuturându-ne aduceri aminte, muguri și fiori...
nouă și proaspătă...

Dana,
ghemul semnelor
sferelor
l-am lăsat
să mă-ntoarcă
umeda arcă
a ploilor

picurii parcă

Mulțumesc pentru darurile tale

Elia,
banalitate
fatalitate
sinceritate
dragoste noapte
strigăte șoapte
egalizate

vorbe sunt toate

experimente
trăiri demente

ai tu dreptate

Mulțumesc, Elia, steluța ta lumină din lumină-o voi păstra

Andrei, ochiul tău fin
e-acuma plin
mulțămim

Mihaela,
perluțele mele
crânguri-te ele
proaspete rebele
ție-ți dăruim

(iarăși) mulțămim

licuri-mă iar
de-odată
ochi de șarpe
samovar
miezuri șapte
de mătase legănată

am ajuns destul de greu dar...

Maria,

ajunse-s la timp
si pasi, si misiva
matase festiva
genele-ti pe chip
mi-aduc bucuria
cand le regasesc
cu drag multumesc


Virgil,

raza ta tiganca
a bagat sub fusta
(prima, dintre sapte)
si-a iesit din noapte
luminata lustra
clipind tranca-fleanca

a venit tiganul
bombanind agale
`neata pe-nserate
(pe carari tot sapte)
cum zisesi matale
atarnand ciocanul

geamuri stralucinde
vazand el in ceata
spus-a scrasnind soapte
(la numar tot sapte)
\"saordeo, dulceata
ce-ti fac de te-oi prinde\"...


Multumesc Virgil, gandul fie-ti luminat permanent de-acest gand luminat permanent de-acest...

P.S.(epilog)
De atunci oriunde
se falea tiganul
pana si la capre
(una, zisa Sapte)
c-are serialul
cu Lumini si umbre

venea popor mult
s-admire minunea
si ciudos cam foarte
(din sapte in sapte)
blestemand aiurea
mestesugul cult

pe firma vernil
ramase-o reclamă
luminata-n parte
(becuri sparte - sapte)
ce-avea scris cu-o lama
adanc: \"La Vergil\"

Leagànà-mà cu descântec
Si cu harul tàu de cântec
Vise-mi dai, si iar visez
Verbul are iaràsi miez
Vântul iaràsi cântec are
Licuricii-s lumînare
Sarpele e iar ispità
Vorba ta e reusità

Suna a blestem dar
...blestema-ma iar!