Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

mă întrebi despre dragoste

1

1 min lectură·
Mediu
mă întrebi despre dragoste

se făcea o hartă cu mii de ferestre
mii de cioburi de sticlă mii de așchii de os
pretutindeni urne în formă de inimă
ființe de cenușă amînau ultimul blestem
în doze mici de opiu și pămînt ars
norii desprinși din cuiburi mureau sufocați
în garduri de sîrmă ghimpată înfloreau capete de șerpi
acolo gîndurile călătoreau fără trupuri

mă întrebi despre dragoste din nou

mirosul pămîntului va veni de la umbră
între brațe un trup va aduce ape în somnul ramurilor
vom aduna cu grijă cioburile păpușilor de porțelan
chipurile noastre desfigurate pe sigiliul desprins de rădăcini
mult prea tîrziu vom descoperi
drumul săgeții pe urma porumbelului de foc
va izvorî apă din morminte
acolo întrebările vor vindeca răspunsurile fără vreun sunet

mă întrebi despre dragoste pentru ultima oară
074.338
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “mă întrebi despre dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/87110/ma-intrebi-despre-dragoste

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alina-manoleAMAlina Manole

Interesantă această descriere amănunțită a cadrului poetic, aproape caracteristică stilului tău:

se făcea o hartă cu mii de ferestre
mii de cioburi de sticlă mii de așchii de os
pretutindeni urne în formă de inimă


Poemul desfășoară un fir ariadnic, în trei ipostaze, două cute lumești și un capăt imaginar, suspendat în aspațial. Deși temporalitatea este marcată prin \"ultima dată\", imaginile se scurg pe o margine a unei lumi doar tridimensionale.

Am citit poemul și fără cele trei semne de carte. Sublim...
0
@elena-albuEAElena Albu
Am veni si eu Virgi, sa te intreb despre dragoste...prima oara :))
M-ai cam intristat!
,,mirosul pămîntului va veni de la umbră
între brațe un trup va aduce ape în somnul ramurilor\'\'
Aceste versuri miros a iubire pe malul Dunarii!
0
Distincție acordată
@ioana-negoescuINioana negoescu
În acest poem prezentul s-a ghemuit într-o întrebare despre dragoste la care tu poți să răspunzi cu un trecut în care au ars ca într-un blestem casele sufletului, poți să răspunzi cu viitorul unui timp prea târziu în care \"întrebările vor vindeca răspunsurile fără vreun sunet\" ; răspunsul e undeva într-o ardere, o descompunere sau o desfigurare, răspunsul stă încă ghemuit în prezent, în obsesiva întrebare despre dragoste.
Îmi place mult acest poem; aș fi lăsat însă enunțul din titlu nedesfășurat în timp, obsesiv, ca o ancoră în prezent.

0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Ioana are dreptate
0
@alina-manoleAMAlina Manole

Fiecare are dreptatea lui. Eu am văzut poemul ca pe un întreg sferic, ca pe un strigăt, biblic chiar. Așa cum este acum, îmi pare plat, uniform, o carte pe care o deschizi mereu la aceeași pagină, un loc în care totul se învârte în jurul unui punct de referință cotidian.
0
@stefan-boleaSBStefan Bolea
un stil transcendental - in genul poemelor scrise in transa sau a meditatzilor lui liszt. interesant mi se pare totusi ca \"delirul\" capata un sens (a deeper meaning) prin continuitatea firului narativ - cele 3 mesaje italice, astfel se naste un acord, o armonie superioara
0
@raluca-stefania-mihaiRMRaluca-Stefania Mihai
Un poem despre presupusa iubire...oare după aceste lupte mai rămâne doar...scrum?
0