Poezie
pagina despre copiii goi
de carne de os - beslan 2004
1 min lectură·
Mediu
cînd am început să ucidem copii
ne plictisisem
de priviri de viol de cadavrul din noi
paianjenii se cățărau pe pleura lui pergamentoasă
ne gîdilau nesuferit
era tot ce mai puteam simți înăuntru greoi
bălăngănidu-ne saliva
întunericul acestui ghem de noroi
tremurau încheieturile antebrațelor a nesomn
se zdreleau fluierele picioarelor de colții hăului
uneori cădeam în sus îmbrățișați în aripi ciuntite
demonii scriau la tablă sprințar
bine ați venit în noul an școlar
acum veți muri doi cîte doi
au înflorit gloanțele în burta copilei
mamei tale un buchet de garoafe vom trimite
de carne de os
fotografia învățătoarei răstignită pe dos
în prima pagină a catalogului
și sfios
așa cum spuneți voi
poezia primelor litere din alfabet vom rosti
abecedarul morții s-a deschis astăzi
la pagina despre copiii goi
urlau cîinii gîlgîind sînge
undeva cerul începea să plouă
ne scuipa ne spăla
era prea tîrziu
iadul învinsese în noi
0125.254
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “pagina despre copiii goi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/85735/pagina-despre-copiii-goiComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EAVirgil,
a fost intadevar prea tarziu. Iadul invinsese!
Acolo nu au fost invigatori, ci doar invinsi. Ai reusit sa-mi readuci lacrimile de care vorbeam in ,,Copiii ostatici din Osetia\" Lacrimi de neputinta...
Plangand, poate voi mai scapa de prabusirea pe care acest eveniment a adus-o in mine.Dar mi-e rusine ca sunt om...Si-mi va fi inca mult timp!
a fost intadevar prea tarziu. Iadul invinsese!
Acolo nu au fost invigatori, ci doar invinsi. Ai reusit sa-mi readuci lacrimile de care vorbeam in ,,Copiii ostatici din Osetia\" Lacrimi de neputinta...
Plangand, poate voi mai scapa de prabusirea pe care acest eveniment a adus-o in mine.Dar mi-e rusine ca sunt om...Si-mi va fi inca mult timp!
0
NVDistincție acordată
Faptul ca remarc acest text nu se datoreaza in primul rand temei de referinta sau valorii desigur ridicate a textului autorului ci mai cu seama pentru faptul ca e scrisa de un barbat.
Versurile acestea le percep ca un soi de spovedanie a raului din orice barbat ce este oricand in potenta un fanatic, capabil de a zdruncina din temelii o lume construita inainte de toate pe dreptul fiecarui semen de a se bucura de nasterea urmasilor si a creste copiii in pace... textul are o mare sensibilitate, nicidecum feminina... pana la urma e vorba de revolta razboinicului care isi cauta moartea in mana adversarilor pe masura si nu decaderea la stadiul de las. Nu stiu si probabil nu voi sti niciodata pe deplin ce simte o mama cand isi pierde copilul dar banuiesc ce se afla in sufletul unui barbat care isi merita acest nume.
Versurile acestea le percep ca un soi de spovedanie a raului din orice barbat ce este oricand in potenta un fanatic, capabil de a zdruncina din temelii o lume construita inainte de toate pe dreptul fiecarui semen de a se bucura de nasterea urmasilor si a creste copiii in pace... textul are o mare sensibilitate, nicidecum feminina... pana la urma e vorba de revolta razboinicului care isi cauta moartea in mana adversarilor pe masura si nu decaderea la stadiul de las. Nu stiu si probabil nu voi sti niciodata pe deplin ce simte o mama cand isi pierde copilul dar banuiesc ce se afla in sufletul unui barbat care isi merita acest nume.
0
AMZguduitoare imagini. De la \"bine ați venit în noul an școlar\" mi-au dat lacrimile. N-am putut urmări nici la tv și nici pe net.
Ați comentat voi, eu doar am lăsat o lacrimă pentru ei.
0
SCNu imi place. Suna fals. Poate, pentru ca vorbesti de la persoana intaia si nu te pot crede. Am impresia ca, pur si simplu, ai satisfactia de a vedea macabrul, de a-l descrie, cu mare satisfactie de a-l descrie, de a face din el o arta...E o chestiune de gust, fara suparare...
0
BGVirgil, eu am simtit predominante in poezia ta doua sentimente: cel mai puternic, acela al autoculpabilizarii (nu putem pleda \"nevinovat\", zilnic ramanem nepasatori la atata nedreptate, la atata suferinta, zilnic traim aproape in nesimtire, fara a protesta, fara macar a spune o rugaciune si pentru altii decat pentru noi si cei dragi - si \"cei dragi\" ar trebui sa ne fie toti); iar al doilea gand pe care l-am simtit eu aici a fost acesta: mai exista martiri si in zilele noastre...
Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa uitam: Steinhardt spunea ca suntem datori sa le iertam gresitilor nostri, nu si celor care ii gresesc aproapelui nostru.
Eu am simtit foarte adevarat si cumplit de dureros acest strigat. Sa-ti fie primit de marturie, Virgil.
Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa uitam: Steinhardt spunea ca suntem datori sa le iertam gresitilor nostri, nu si celor care ii gresesc aproapelui nostru.
Eu am simtit foarte adevarat si cumplit de dureros acest strigat. Sa-ti fie primit de marturie, Virgil.
0
SCCred ca trebuie sa recunosc: nu vizionez, nu pot viziona filme de groaza, intotdeauna vad si aspectul revers - sa-i zicem asa - vad si o educatie in detrimentul valorilor umane, cum ar fi cultivarea sentimentului feroce, al sangelui rece...
0
R
Poezie oligrofena. Trebuie sa fii cum esti, sa-ti imaginezi copii goi sau ucisi (murind doi cate doi). Sa storci versuri intr-un experiment in care ii arati pe copii in felul acesta. De unde atata rusine? Mai putin si vom citi si poeme in care copiii vor fi implicati sexual. In numele experimentului sau a unei imaginatii bolnave.
0
CPCostel, trebuie sa fii bolnav psihic sa-ti imaginezi asa ceva. Doar ca Virgil nu si-a imaginat, a vazut la stiri. Acesta este un poem despre ceva ce s-a intamplat sub ochii nostri si intorcand capul nu facem decat sa aprobam raul.
E poemul pe care fiecare dintre noi ar fi trebuit sa il scrie, doar ca noi n-am putut. Virgil a facut-o. E mai puternic decat noi. E nedrept sa-l acuzi ca foloseste o situatie tragica de dragul experimentului. Aceasta este o situatie de viata, absurda, bolnava, chinuitoare si cumplita. El doar ne-a aratat-o. Putem inchide ochii sau putem privi ce-am ajuns.
E poemul pe care fiecare dintre noi ar fi trebuit sa il scrie, doar ca noi n-am putut. Virgil a facut-o. E mai puternic decat noi. E nedrept sa-l acuzi ca foloseste o situatie tragica de dragul experimentului. Aceasta este o situatie de viata, absurda, bolnava, chinuitoare si cumplita. El doar ne-a aratat-o. Putem inchide ochii sau putem privi ce-am ajuns.
0
COpe fiecare ne-a atins povestea aceea, intr-un fel sau altul... unii am comutat frecventa televizorului, altii, poate, cum e cazul lui Virgil, au cautat in graba un creion si o hartie; poemul nu TREBUIA scris, neaparat; dar s-a cerut scris, pur si simplu, asa a trait Virgil!
despre calitatea poemului nu ma pronunt, nu sunt in masura sa o fac!
insa bolnavi sunt cei datorita carora s-a intamplat ceea ce s-a intamplat!
despre calitatea poemului nu ma pronunt, nu sunt in masura sa o fac!
insa bolnavi sunt cei datorita carora s-a intamplat ceea ce s-a intamplat!
0
NVCostel acum am citit comentariul tau... in coerenta cu ceea ce tu numesti comentariu eu iti spun adevarul... la faza asta esti in afara total... deci lasa-ne! lasa-ne!... in numele aceluiasi drept la libera opinie.
0
Probabil lipsa reacțiilor provine din nedumerire, neobișnuința cititorilor cu acest univers, ceva mai abrupt. Eu salut bucuroasă accentul ușor violent și remarc finalul, ca întotdeauna, și prima parte a poeziei.
Mi-ar plăcea să vă întâlnesc în această dispoziție mai des, din punct de vedere liric. În rest, doar lumină.
A.