pagina o sută șaptesprezece

Mi-am promis mi-am promis ca nu mai fac, dar trebuie sa las semn pentru frumusetea sfasaietoare a acestor versuri:
te rog un singur lucru acum
tînjește odată cu mine acest răsărit
apoi va începe războiul
promit

de ce măi? de ce ți-ai promis? hai că mă faci să rîd cu lacrimi. chiar așa monstru am ajuns?
merci oricum de netăcere...:)

ce \"sfidator\" inceput, un pic de \"pretext\", un pic de
\"subiectivism\", nu poti fi \"camuflat\", simti nevoia de sfidare si nu numai pentru ca urmeaza cel mai suav
sfarsit de dinaintea razboiului
imi place mult,mult, cum suna:
\"tanjeste odata cu mine acest rasarit\"
poemul tau este mai frumos scris decat il pot eu comenta,
cert este ca m-a atins ca de fiecare data
cu drag de poezie
Anana

O pagina altfel, in care pielea cuvintelro se descoameaza usor, lasind seva curgind si arzind literele, intr-un poem aprig as spune, aprig de frumos. Da, Virgile, frumusetea apriga exista, intr-o masculinitate a spiirtului, intr-o amnifestare ce descatuseza liricul de oric artificial.

nici ce înseamnă nu știi
nici dacă n-am năpîrlit de mine însumi cumva
între prăbușirea statuilor și ispitele tăcerii sînt poate doar un pretext cine știe

Cind treci mai departe simti adinc in tine fiecare muscatura de sarpe atit cit sa te invenineze vindecator de orice suferinta lasata deo

Un poem matur si atit de aproape de intelepciune incit ma tem ca daca mai scot un cuvint imi declari razboi. :)

Reverenta discreta,
Ela

Daca nu ma inseala simtul de economist(ce lucreaza cu cifre) si calculatorul miine e a 117-a zi din anul acesta.
\"te rog un singur lucru acum
tînjește odată cu mine acest răsărit
apoi va începe războiul
promit\"
Oare tu vrei ca toate zilele care-au ramas din anul asta sa fie numarate?Sau mine chiar incepe razboiul?

:)
Elia

Dupa ce au comentat atati scriitori consacrati, eu ce sa mai zic? Doar atat: foarte buna poezia, mi-a placut.
\"o vorbă rostită de vreun strămoș la nevoie sau la furie\" - excelent mi s-a parut versul asta.
Cu drag,
Pavel

Anana, nici eu prea știu să îmi comentez textele, așa că sîntem în aceeași barcă. thanks for the visit

Ela, deci, păzea, chiar dacă au trecut idele lui Marte...

Vladimir, probabil că nici eu nu aș fi putut să scriu asta decît astăzi...
thanks

Elia, știi ce e freaky? Faptul că nu m-am gîndit la asta și totuși printr-o \"coincidență\" se potrivește de minune. Era vorba întradevăr de 117 pagini undeva într-un document ciornă în care îmi scriu unele texte. Dar războiul începe. Așa cred eu. De mîine.

Pavel, dacă tu nu ești consacrat să știi că nici eu nu sînt așa că sîntem doi...

Si Eliei nr.2 i-a placut.:) Cel mai mult...finalul. Atomosfera usor sufocanta, apasarea tacerii de la fix pagina 117. Bine te-am regasit, acum ca m-am apucat de rasfoit agonia.:)

Nu vreau sa spun (sau sa repet) ceea ce a mai fost spus... un poem bun, robust. Remarc totusi ca folosirea unor simboluri cu conotatii absconse (pagina nr.. etc) nu este benefica, aduce a provocare inutila, a bravada. In poezie tot ceeea ce este strict personal, nu are ce cauta... parerea mea, desigur.
Din ce in ce mai interesat de ceea ce se petrece pe aici,
Bobadil.