Vâță - Diénes Andrea

Nu e prea bine sa scoti din context un singur cuvant care in mod normal ar deranja. Masturbarea poate fi de multe feluri, inclusiv sentimentala, asa cum o arat eu aici. Iubirea tine de foame, painea nu tine de iubre - asta ar trebui sa insemne partea aceea, nimic mai mult, fara cuvinte scoase din context.

Finalul are legatura intrinseca cu titlul. Si un iz de joc in care copilul rautacios striga \"ciuda! ciuda!\". Conventionalismele nu se numara printre febletile sau atuurile mele.

Multumesc pentru trecere si pentru critica.

Draga Andule, iti doresc tot ceea ce iti doresti tu. Desi stii cum e...cu cat mai greu gasesti ceva, cu atat mai mult apreciezi gasirea si obiectul ei. Asadar iti doresc multa rabdare si speranta. Sa nu te schimbi fiindca noi te iubim asa cum esti.

Cu drag,
Moi

Nu mi-e teama de acel sindrom Frankenstein ale textelor mele. Adevarul e ca asta am vrut sa obtin. Poate ca asta naste o incompatibilitate poetica intre tine si textele mele de acest gen. Ma bucur insa ca ti-am atras atentia.

Raul, frumusetea e intr-adevar subiectiva. Multumesc pentru trecere.

Florin, mi-e teama ca intelesurile acestei poeme ti-au dejucat forta intuitiva. Nu te lasa dus de nas de imaginile pline de grotesc. Crucifixul din limba ar putea sugera si rostirea numelui lui Dumnezeu, iar sprijinirea realitatii de o ghilotina sugereaza un sfarsit - sau poate un inceput.

Vladimir, decibelii aceia masoara urletele cuvintelor stranse in pumn, dorinta lor de a iesi din inchisoare. Cat despre coiooti, mortii nu alearga, asa cum nici bezna nu are sfarcuri. Este? :) Detaliile constituie doar o descriere necesara a lumii acelea centrifugale.

La multi ani si din partea mea. Multa, multa inspiratie!

Multumesc amandurora pentru trecere. Aceasta este un poem de stare, poemul unul om ramas fara aer intr-o balon, un om coplesit de sentimente. Fiindca totul e finit. Din pacate si ele, iar a vedea asta chiar si atunci cand nu ar trebui e un blestem. Bun gasit la mine in bucatarie! :)

Bine ai venit, Denis! Era si timpul sa apari... Frumoasa poveste, vad ca inca tradeaza suferinta din tine. Astept si restul textelor:)

Andrea.

Intr-adevar, mi-a fost greu sa scriu textul acesta. E construit pe crampeie, clipe speciale sau amintiri despre care uneori cred ca nici nu sunt ale mele. Am vrut sa ii mai spun inca o data ca mi-e dor de el.

Ma bucur ca ati rezonat cu mine. Multumesc.

Frumos, Anni. Imi aduci aminte de mine acum un an, cand am inceput sa scriu in mica mea camera dintr-un camin studentesc dintr-un oras mare si strain. Se simte golul, sfasierea si pasiunea pe care o transpui in versurile acestea. Mi-au placut gratiile, un cuvant pe care nu l-am vazut prea des in poezia autohtona. Deasemenea mi-a placut felul in care incerci sa faci simtita singuratatea, prin imaginea unei inchisori. Tine-o tot asa! :)

Cu prietenie,

Interesant punctul tau de vedere, Adrian. Intr-adevar sondam lipsa de comunicare, referindu-ma aici doar la cea verbala. Am eu un dor ascuns: sa pot sa tac cu cineva, sa nu fie nevoie sa vorbesc. Versurile de sus vorbesc despre o astfel de comunicare.

Multumesc pentru trecere, Adrian. A fost o surpriza placuta

Sunt surprinsa, Adriane, de cunostintele tale in domeniul \"vinuri si tuici\":). Trebuie sa iti spun sincer ca nu imi place sa mi se faca portrete, am eu un complex d\'asta, cum ca s-ar putea spune ceva mai rau despre mine decat arat eu prin ciudatenia mea. In ciuda acestui fapt, alinierea pe raftul de sus al vinotecii mi-a picat bine (iar sticla a rezistat la puterea gravitatiei - paranteza: am cautat gravitatia asta pe gugal o jumatate de ora din cauza de lapsus, apoi, cand l-am gasit, am uitat pentru ce imi trebuia :D ).

Sar\'na pentru publicitate! :)

Ce s-o mai lungesc? Mi-e dor de voi si Carina scrie frumos!:)

Draga Liviule, incep prin a-ti spune ca nu stiu ce traire poate fi autentica - sau banala. Spun asta fiindca am gasit aceasta contradictie in comentariul tau. Intentionalitate estetica nici nu exista, intr-adevar, doar in contextul in care nu am vrut sa scriu un text personal. Pe langa asta, \"literaturizarea\" unui text ii da si un anume mister, o indescifrabilitate subtila. Nu se dau motive, notari pe scala, fiecare isi asuma poezia facand-o relevanta in cadru personal.
Moartea ca si cunoastere - asta e o consolare pentru cei care cred in ceva dincolo de moarte. Eu inca nu stiu ce sa cred si probabil nici n-am sa stiu. Daca as face pasul respectiv, l-as face ca pe o ironie, o gluma imensa si teatrala. N-as vrea sa fie motiv de intristare, fiindca mi-as gasi ori fericirea in insigurarea totala, ori sfarsitul total dupa care nu mai exista nimic (si atunci nu m-ar interesa ce las in urma).
Nu poti sa spui despre un sentiment ca e banal. Nu ai dreptul la asta. Ramai la analiza literara si lasa psihologia altora, sau fa-o in alte circumstante. Cele doua analize sunt distincte si imi pare ca tu le confunzi din cand in cand. Aici poti sa iti incluzi si \"blabla\"-ul. :)
Poezia asta este renuntare intr-un fel, in alt fel este descoperirea unei noi dimensiuni. Depinde de parerea individuala asupra mortii si/sau a sinuciderii. Eu iau in considerare faptul ca moartea ca stare are sanse mari de a fi ceva frumos - adjectiv poate prea simplist pentru ceea ce am vrut sa spun.

Poezia asta e o resemnare. Un pahar pe jumatate plin in fata inevitabilului.

Multumesc pentru observatie, eram aproape sigura ca am gresit incadrarea.

Vor mai fi ocazii...:)

Va multumesc amandurora pentru trecere si ma bucur ca am lasat un zambet in urma mea. Prea multa seriozitate strica...:)

Buna ziua!

Multumesc Neaga. Te mai astept:)

...sa auda! Te-am auzit, Florian. Bravo.

Lucian, imi pare bine ca te-am vazut la subsolul unui text de-al meu.
Liviu, am corectat. Multumesc pentru stea.
Vladimir, da, se pare ca esti primul care si-a dat seama de unde m-am inspirat. Mi-a lasat ceva urme filmul...:)

fierea mi se face ambrozie
mă pătrund de lumină
[...]
călător spre lună
amintindu-și
rima perfectă

prin pielea-mi creponata se scurg pietre uneori
alteori raurile isi schimba directia
din locul in care m-am inchis sub cer
silencium sacrum
oricum ne-am legat demult sireturile intre noi
soarele isi creaza lumea dupa chipul si asemanarea sa
fiecare entitate tatuata cu un cerc perfect

azi ma tatuez si eu.

E o munca mare, Radule. Cum imi imaginez eu toata chestia:
- colectii comune - fiecare cu un nume aparte - pe o pagina separata, fiecare cu un nume propriu, de pe care sa se poata accesa apoi textele din colectia respectiva
- colectii personale, ale caror titluri apar in pagina autorului ca linkuri spre poeziile din colectia respectiva
- restul textelor sa fie \"aranjate\" in spatele unor linkuri simple: \"Poezie\", \"Proza\", \"Scenarii\" etc., dupa exemplul meniului de la inscrierea unui text nou.
Facilitatea asta noua va aduce cu siguranta un haos de proportii pe site. Personal imi lipseste doar incadrarea textelor in gen asa incat sa nu am o pagina de autor de sa-mi oboseasca degetul pe scroll pana-i dau de capat.

Cum ramane cu optiunea de date de contact publice? Macar la modul voluntar. Pune si tu o casuta sub adresa de mail a userilor si un text langa ea: \"arata adresa mea de mail\".