Poezie
Il faut
rețetă
1 min lectură·
Mediu
se adaugă zahăr învârtit prin trei gropi cu noroi
se alungește pe umerii bisericilor ce și-au plătit felinele și venerele
și se prepară la foc mic cu o înțepătură de gămălie la fiecare cerc fugit în jurul cozii
sunt prinsă într-o elipsă
orizont de care îmi agăț degetele
în care mă bag până în cot
că mai mult nu pot
un balon cu gura prea strâmtă
fără posibilitate de a scoate limba la lume prin ea
pâine cu heliu la mic dejun
și ochelari cu baloane de săpun
sau găuri negre în diferite dioptrii
caleidoscop
iată o mână ieșită prin distanța dintre noi
proporțională cu drumul cometelor expulzate din Eden
care zburau cu rânjetul pe buze
spre terra din aer
cu atmosfera grea
ca într-o cort de circ la Marea Reprezentație
ating acum cu degetul un stâlp al cortului
cascadoria liniei vieții mele peste mulțimea copacilor
de pe scaune
mă împiedic de crengile voastre
urlu și fug pe degete
se prăbușesc culorile cearșafului mare
îmi pică în palmă
îmi acoperă linia vieții
apoi îl mototolesc și încep să-l mănânc
sunt neagră azi
trec probe de foc
tălpi cu solzi de balaur
unde ești
să nu te calc
să te gătesc
034.356
0
NV