Poezie
Scrisoare
din exilul numit acasa
1 min lectură·
Mediu
iarta-ma ca nu ti-am mai scris
m-am luptat prea multi cu pestii aceia zburatori
care imi aduceau apa in plamani
apoi m-am apucat de intonat imnuri
asa muta cum eram
pana ce mi s-a defectat mana stanga
in urmatorul stadiu aruncam cu mana buna
bucati de diamant spre porumbei
cei care ii prindeau in cioc se transformau in mine
restul mureau pe loc
*
serpuiesc pe strazi cu coloana rupta
deschid porti inalte din stradute intunecoase
zambesc tamp cadavrelor si inchid incet usa
dupa mine sa nu trezesc moartea albastra
ieri mi-a facut un domn analize
avea canini proeminenti si mi-a varsat din greseala
mult prea mult sange pe linoleu
si-a cerut scuze galant si m-a lasat sa-l beau pe al lui
in schimb
de atunci trantesc usile
tropai pe asternuturile prea moi ale durerii
urlu mai mut decat atunci cand imi pierdusem vocea
dar nu se trezeste nimeni iar eu nu-mi mai gasesc
secera
0144227
0

O poezie de suflet.
A.