Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Scrisoare

din exilul numit acasa

1 min lectură·
Mediu
iarta-ma ca nu ti-am mai scris
m-am luptat prea multi cu pestii aceia zburatori
care imi aduceau apa in plamani
apoi m-am apucat de intonat imnuri
asa muta cum eram
pana ce mi s-a defectat mana stanga
in urmatorul stadiu aruncam cu mana buna
bucati de diamant spre porumbei
cei care ii prindeau in cioc se transformau in mine
restul mureau pe loc
*
serpuiesc pe strazi cu coloana rupta
deschid porti inalte din stradute intunecoase
zambesc tamp cadavrelor si inchid incet usa
dupa mine sa nu trezesc moartea albastra
ieri mi-a facut un domn analize
avea canini proeminenti si mi-a varsat din greseala
mult prea mult sange pe linoleu
si-a cerut scuze galant si m-a lasat sa-l beau pe al lui
in schimb
de atunci trantesc usile
tropai pe asternuturile prea moi ale durerii
urlu mai mut decat atunci cand imi pierdusem vocea
dar nu se trezeste nimeni iar eu nu-mi mai gasesc
secera
0144227
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
155
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Vâță - Diénes Andrea. “Scrisoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vata-dienes-andrea/poezie/82907/scrisoare

Comentarii (14)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@aA
Distincție acordată
A
Mi-a picat prea bine scrisoarea ta. Mie îmi aduce aminte cu mare plăcere de \"the devil is a loser and he\'s my bitch\"(Lordi).
O poezie de suflet.

A.
0
@florian-stoian-silisteanuF-
Distincție acordată
Pornit la drum lung si incercind sa ajung inspre pietrele de seara am vazut ca uitarea despre si dinspre ieri se numeste Scrisoare...Aveam nevoie si in seara asta sa pornesc la drum insotit. Multumesc de poemul acesta mergator pe cararea silisteanului
0
@lavinia-miculaLM
Lavinia Micula
\"din exilul numit acasa\" pornesc scrisori care se intorc de fiecare data in noi.
Da, bun poem!
0
@hose-armando-pabloHP
hose armando pablo
de obicei fac parte din categoria cititorilor ce
nu lasa amprente prin subsoluri
de asta data nu m-am putut abtine
e un text frumos

\"zambesc tamp cadavrelor si inchid incet usa
dupa mine sa nu trezesc moartea albastra\"
mi-a placut...
0
@vata-dienes-andreaVA
Puterea pentru a merge mai departe, indiferent spre care dintre case ne-am indrepta - cea interioara sau cea cu patul in care ne-am dormit noptile copilariei - vine dinauntru. E un drum lung si anevoios, fiindca iti dai seama pe parcurs ca de fapt copilaria e acasa.

Va multumesc.
0
@mihaela-maximMM
Mihaela Maxim
\"m-am luptat prea multi cu pestii aceia zburatori
care imi aduceau apa in plamani\"
este tulburator sa te lupti \"prea multi\"...
nivelul II-ai avut mana buna la aruncat diamante!
nivelul III-transfuzia
...cumva ai inviat, curajul in piele, sta electrizat, ai spart gheturile, insa adancurile sunt mute aidoma,
tainuindu-ti secera...
0
@claudiu-banuCB
claudiu banu
Chiar daca finalul ar fi putut fi si mai bun (de exemplu sa se fi terminat dupa \"urlu mai mut decat atunci cand imi pierdusem vocea/dar nu se trezeste nimeni iar eu\" ) textul de fata este unul care imi satisface pe deplin asteptarile (mai vechi) de la poezia ta.
0
@vata-dienes-andreaVA
Mihaela, nu stiu daca am inviat, cred ca m-am revoltat doar si asa am reusit sa sparg acele gheturi. Mi-am dat seama pe undeva ca pot fi cam tot ce vreau, inclusiv cea care umbla cu secera - de aici si sfarsitul poemului, Claudiu. E o chestie ciudata cu asteptarile astea: daca nu le ai, nimeni nu ti le poate insela.

Va multumesc pentru cuvinte si atentie.
0
@negru-vladimirNV
Distincție acordată
Negru Vladimir
Tin in mana o portocala si deodata vad ca Andrea are dreptate... nu mai am mana stanga, e dusa de mult la un mecanic ce lucreaza la ...negru in antecamera morti (apropos nu e albastra... albastre ne sunt drumurile pe care
ne petrecem prietenii si ideile pe care le aruncam in șanț ca pe niste mâți abia fatati).
In drumul spre mana care ma astepta picior peste picior asezata pe un fotoliu din piele de camila second hand reusesc sa evit cu o manevra demna de \"Schumaher\" caninii indragostiti, iesind din gingiile desfacute ca un lotus ai
doctorului acela atat de altruist... nu, nu-mi voi face niciodata analize... e prea mult alb in saloanele in care ne asteptam randul sa predam pisatul tinut in eprubeta, trist ca un copil orfan de ambii rinichi.
Zici ca mana cea buna joaca poker cu porumbeii, mizand pe diamante in cazinoul numit alteritate... hai ca m-am jucat putin dar ceea ce este demn de remarcat e faptul ca am avut de la ce sa ma iau... frumoasa foc poezia asta... care zici altfel ma iau cu tine de gat:))
0
KL
Koala L`Impure
pastisa suprarealista. nu e rau dar nu e nici foarte bine. pe alocuri multe locuri. comune, biensur.
0
@vata-dienes-andreaVA
Vladimir, tu stii, din cate vad. Uneori nici eu nu vad atat de colorat ceea ce scriu, atat de adanc precum o vad cei care ma citesc.

Eugen, mai esti suparat?:)
0
KL
Koala L`Impure
acum presupun ca nu ma vei intreba de fiecare data cand te comentez daca mai sunt sau nu suparat. dupa cum bine stii eu comentez textele, nu omul. asa incat chiar daca as fi fost suparat pe tine comentariul meu nu ar fi fost diferit, nu te-as fi desfiintat. (spre deosebire de altii, as adauga)
0
@vata-dienes-andreaVA
Foarte dragut din partea ta, sunt convinsa de impartialitatea ta si intr-adevar intrebarea n-a avut nimic de-a face cu ceea ce ai comentat. Nu tin minte sa te fi intrebat pana acum si nici nu mai urmeaza sa te intreb. Nu trebuie sa adaugi nimic pentru simplul motiv ca nici la mine nu se aplica ideea cu comentatul persoanei. :)

Multumesc pentru trecere.
0
@lucian-parfeneLP
Lucian Parfene
Ce atmosfera interesanta, intriganta...
acest text e mai mult decit o scrisoare
\"iarta-ma ca nu ti-am mai scris\":)

0