impotriva sculptorilor

Sondezi teritoriul lipsei de comunicare. Aici mergi pe detașarea segmentului auditiv, dar, prin extensie, scurtul poem are capacitatea de a pipăi fenomenul în ansamblul lui.
Am impresia că această temă, și așa acută, are toate șansele să devină de-a dreptul obsesivă, iar noi să fim receptorii neputincioși ai vicierii oricăror firești raportări la existența celorlalți. Din păcate acesta pare să fie un segment din și mai dramatica dispariție a propriei conștiințe de sine.
Felicitări pentru abordare și concizie.
Cu drag

Interesant punctul tau de vedere, Adrian. Intr-adevar sondam lipsa de comunicare, referindu-ma aici doar la cea verbala. Am eu un dor ascuns: sa pot sa tac cu cineva, sa nu fie nevoie sa vorbesc. Versurile de sus vorbesc despre o astfel de comunicare.

Multumesc pentru trecere, Adrian. A fost o surpriza placuta