Texte în proză

Trei cărți - atătea avea în mână Marele Alb. Partida începuse oarecum trist după douuuăzzzeci de ani în care Marele Alb strigase doar \"ultima!\" la fiecare tură pe aceeași carte: M a r e l e A

VAVâță - Diénes Andrea

0

3

Seara aceea trecu oarecum ca prin acele ceasornicului. Frumusetea ei nu era neaparat ceea ce un barbat si-ar fi dorit: era mai plinuta, avea coapsele implinite, sanii mediii dar rotunzi, ochi, nas,

VAVâță - Diénes Andrea

0

1

Nu vreau decat sa scriu, sa iti scriu pana se duce culoarea de pe taste, se termina toate pixurile din lume, isi pierd cuvintele sensul, pana imi rup degetele sa ma pot holba zambind la trunchiul

VAVâță - Diénes Andrea

0

2