amar de rosu

cand mesteci Intuneric lumina nu te paraseste.

doar ca e mult si lumina se ascunde in amintiri, dar e bine, si asa, e cald..multumesc ca ai trecut pe aici

si nu uita de zaharul de pe fundul paharului...

promit, nu voi uita de zaharul care sper sa imi ajunga sa trec intr-un singur pas.....dinspre haos, \"hitru\", spre frumos.....esteticul nu-i departe de umbre, altfel nu as fi avut curajul sa trag cortina de pe ginduri..

amar de rosu pe buze
intunericul sinucide
gratiile isi culca pruncii
si pleaca in lume
pasul tau e aici
gustul amar nu s-a inventat inca

Frumos, Anni. Imi aduci aminte de mine acum un an, cand am inceput sa scriu in mica mea camera dintr-un camin studentesc dintr-un oras mare si strain. Se simte golul, sfasierea si pasiunea pe care o transpui in versurile acestea. Mi-au placut gratiile, un cuvant pe care nu l-am vazut prea des in poezia autohtona. Deasemenea mi-a placut felul in care incerci sa faci simtita singuratatea, prin imaginea unei inchisori. Tine-o tot asa! :)

Cu prietenie,

si pentru ca ma bucur de noua´ti poezie, rupe´ti lanturile... hai, de´o parte si de alta a buzelor curge Soave clasico!

m-am bucurat re-citindu-va pe toti ....iar tie, Thais, iti multumesc pentru rindurile directe in care incerci sa-mi indulcesti acest \"pas\" simbolic pe care nu stiu in ce directie sa-l fac...da, cred ca gustul amar este o inventie...iti multumesc pentru versuri, ma tin de ele, trebuie sa ma trezesc!!

da, ai dreptate, e greu in spatii straine pline de simboluri incompatibile...dar ajungem noi sa le descifram, si chiar daca o fi sa scriem pe frunze.....

multumesc andrea, si sper ca si tu sa nu te speri prea usor de ce-i in jurul tau...scrisul il simt ca pe o adiere a sacrului...

cristian, e bine ca nu uiti sa dai un semn, dar ai grija sa te dedici in putinele ore vibratiilor si sa lasi pietonii sa treaca...voi reveni...

petre stefan, m-am uitat azi de citeva ori in \"pahar\" si am gasit un rest \"de cub de zahar\"...trebuie doar sa invat sa caut...multumesc

ai dreptate... trebuie doar sa invatam sa cautam.

sa recunoastem cele gasite....aici cred ca am gresit uneori...acum cred ca e prea tirziu, stiu, toti ma contrazic, si ca nu conteaza anii....ba da, conteaza, cind ai 40 spui un lucru, cind ai 50 e altceva si mai mult e cu totul altceva....dar ma bucur ca nu m-ai uitat

mai scrii acum? ma bucur, cam tirziu e adevarat, ca am reusit totusi , printre rinduri, sa transmit acel sentiment....si-i atita galagie, ca a inceput sa semene cu linistea ,incit ce mi-e libertatea ori gratiile pe care oricum in final nu le mai poti lasa din mina, facind parte din realitate...