cum am ajuns eu in China

nu
stiu cum s-au nascut gaurile
certitudine
ruperea balconului sub mine
suspendata
intre destinatie si cadere
traversasem
multimea punctelor julesverniene

De dimineata cafeaua avea gust de chinezi draguti, de tata si mama plecati la un hotel din acela cu ora... copiii stateau cuminti ascultand ticaitul ceasului cu cuc din bucatarie

atunci
am aparut
ca o racheta
eu
bucata din magma podelei
cu spatele drept
capul sus
pletele...

buna ziua

un zambet, Andrea, dupa lectura.
\"cu spatele drept capul sus\" dupa asa o calatorie, si chinezii si ceasul cu cuc...si mai ales punctele acelea julesverneiene :)

n-as schimba decat versul asta:
\"ajunsa la destinatie m-am trezit ca nu ma opresc\"
(mi s-a parut prea incarcat)

Va multumesc amandurora pentru trecere si ma bucur ca am lasat un zambet in urma mea. Prea multa seriozitate strica...:)

Buna ziua!

banuiesc ca e drumul cel mai scurt, cu un efort de imaginatie cred ca ajungeai si pe la pol:)

zambesc si eu, ce sa fac!

asadar China balerina ca o violonista care trebe neaparat capul sus umerii drepti esti libera de parinti care au treaba procreativa... fain textul... are bulbul acela special care il insamanteaza sil face sa rasara dupa a saptesprezecea cetire... team adaugat in yahoo msg... reverentios,

mi-a placut si ma face sa il tot citesc si sper sa ajung sa inteleg cum faci tu ca uite asa , in citeva versuri, ma convingi ca nu-i deloc greu....si sa ajungi in china si sa o si descrii atit de convingator