Poezie
Tatăl meu
2 min lectură·
Mediu
tatăl meu lucra cu fierul cald pe scenele de dincolo de cuvinte
chiar și atunci când își târa picioarele prin grumazul morții
mai învia ca să facă operații pe cord deschis celor cărora cortinele vaste le luaseră lumina ochilor
sau celor mulți care umblau noaptea cu solzi de pește pe sub paturile copiilor
tatăl meu se trezea dimineața înainte să adoarmă
iar seara își primea puterile cele mai mari
atunci când visele transformau copii în eroi mitologici
el le presăra povești pe ochi pe buze pe obraji și în urechi
prin boxele inimii instalate undeva la capul paturilor adormite
tatăl meu luase într-o vreme și sabia ca să lupte cu diferiți comis-voiajori
care vindeau o gamă largă de privări de libertate
își transforma arma letală când în cuvinte când în imagini pe posturile naționale
a pierdut însa o luptă crâncenă cu șeful mare și a decis să-și pună restul vieților în slujba frumosului
tatăl meu purta perucă blondă pe scenă dar întotdeauna pantalonii lui de casă
purta barbă moale când se atingea de obrazul meu și avea mere pentru orice explicație
își construia teoriile pe zâmbete ținându-și studenții pe genunchi ca un părinte regăsit într-o casă de copii unde pruncii stăteau la rând pentru o îmbratisare
tatăl meu era frumos
îmi închipuiam nimfe dansând în jurul patului său când adormise ca un prunc
ghemuit în moartea finală cu pătura pe cap
și inima încă plină încă de viață și de noi
deși nu ne luasem rămas bun
065554
0
(stii, se spune ca prima imagine pe care si-o creeaza un copil despre Dumnezeu este aceea pe care o are despre tatal sau; daca tatal sau este bun, iubitor si il umple de admiratie, aceasta va fi si imaginea copilului despre divinitate)
un text deosebit, m-a emotionat