Vasile Pin

sub umbră de geană la vreme de sapă în vreme de secetă e vreme de prânz al durerii ochiul ia lacrima la sân și clipește un nou născut scăpat printre brațe

mergeam pe aceeași stradă și n-am învățat să vorbim să despărțim zicerea de respirație lemnos și sferic jumătate de tu jumătate de eu ne închideam paralizate de singurătate de care nu știau

te iubesc nu poate fi solid este construit dintr-o sticlă gazoasă prin care se vede aripa precum un tatuaj care înoată prin nori transparenți așteptând să fie scris pe pielea unui țipăt este o

mi-e dor am spus de atâtea ori acest cuvânt încât iarba unde s-a așezat s-a înnourat bisericile au albit începuse să se simtă ca o ploaie dezbrăcată de cămașă mirosea a șoaptă de

albastră sangvin singurătatea ta mă ia de mână i-a dat o frunză în geana-i de până lacrimi să vin ninge a meri cu fluturi pe brațul sărutului tău mi-l pun de pădure pe buze ceahlău doamne

mă uitasem treceam pe lângă mine străin închipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiau de setea unei linii a vieții ce tot flămânzea în deșert izbeam cuvintele de oameni până mă lăcrimau vânătăile

iubim carne sânge și suflet cu carne sânge și suflet doamne de ce ne judeci numai sufletul și îl ridici sau îl cobori să-și caute singurătatea iar carnea și sângele le dai la porcii de

în pământul femeii este un loc atât de dumnezeiesc blestemat încât a trebuit să se cheme bărbat

apa citește cu voce tare pietrele peștii spune cuvinte pe care le varsă apoi în mare uneori ele se întorc în nisip să se lipească de tălpile goale de inimile goale de cuvinte nu aruncați

într-o zi din fiecare an păsările au obiceiul de a-și lăsa aripile să cadă și zboară cu zmeiele legate de câte-o inimă ori de-o idee și le așază în spate până când devin frunze încercând să se

durerea vine ultima întâi vine cuțitul care are pe partea stângă un semn e din naștere zice sângele care-l spală până la oase - unii mai atei le cunosc de plăsele ei nu știu că și cuțitul are o

înainte de început a fost cuvântul atât de dulce nespus care zgâria inima desculță mare cât un vultur sub pleoapă și începutul a început să se sfârșească până la urmă a fost inima atât de

când vorbești despre îngeri cu pălăria pe cap îți lipsește fix telefonul un kil de dinamită ultima ediție a înjurăturii favorite a oanei tereza mama pe care alții o iartă cu vreo altă picătură

eu eram frunza umbra nu copacul stând dreaptă ca un șirag de mătănii deasupra înțelesului am pus noapte peste noapte pământ peste pământ luna în locul lunii verdele numit verde să fie

în fiecare dimineață bunica se trezește precum o idee de fier vechi pentru ea dimineața este o piatră ce a lovit geamul lui dumnezeu și l-a crăpat puțin și subțire precum un capăt de ață ideea

între mine și tine domnule ea - desenatoarea acestor forme ce ondulează ziua peste umăr vânzătoarea acestor vise de noapte cu prețul ideii de-atingere mai scump decât atingerea însăși - te va

ziua aceasta este mai înclinată decât de obicei oamenii sunt mai înclinați și cu gândurile înclinate nu se mai văd și păsările abia ținându-și înclinarea sapă cu aripile lor în piatra albastră

ce să mai vadă a văzut distanța umbra icoana culoarea cauza lumina și forma până când a înțeles să le pipăie să le scurgă prin organul infectat cu educație prin balastul cu pH subiectiv al unei

pe distanța aceasta un nod ești tu un nod sunt eu un altul învățase toate bolile negre cu care plecam bolile albe cu care veneai era precum un mărțișor din luna care nu mai venea din timpul

am ajuns la punctul maxim de construcție unde am putut să mă așez lângă mine precum apa lângă o salcie și apa tremura ca frunza și salcia se unduia ca valul și ne-am privit cum eu am venit cu el

zicea să scoatem fluturii dintre coperțile cărților apoi scutura copacii să cadă cerul pe ei și fluturii îl ridicau ca pe o pleoapă a unei idei somnoroase rezemată într-o aripă așteptând-o pe

încearcă să se suie pe stâncile privirii cu lacrima goală cu ochii larg vărsați în ceilalți cu buze de câine dezlegat mușcându-le de limba lor de piatră și limba tăcea de s-auzea cum îngerii

întinde o mână ca o floare culeasă dintr-o idee părăsită primește o floare ca o idee culeasă dintr-o mână părăsită pe buze curge o emoție de tei spre păsări din ochi se prelinge un flutur de