șapte milimetri

îmi amintesc de un singur lucru cândva am devenit un preș

stăteam de veghe buruiană în lanul de oameni ploua mereu dintr-un cer atât de bătrân ceilalți

aveau bocanci numai eu eram desculță și n-aveam casă de marcat nici pentru bani

nici plăcere

am ascuns ceva nu-mi mai aduc aminte dacă acel ceva era din ordinul vertebratelor

sub mine în mine am ascuns

își ștergeau picioarele eu taxam potența lor de a împinge acel ceva

așteptam acel milimetru de unde să nu mă mai întorc

un aisberg

nimic nimic mai nimic ca nimicul

înțelegeam că numai eu putem sa-l mut prin exerciții de voință

mereu încercam mereu un bocanc îl așeza exact la locul lui

ar fi trebuit atât de puțin șapte milimetri mai sus era o bancă unde te așezai decent

îi simțeai mirosul de secară

ca un bărbat amenințat cu dragostea unei femei

dar am rămas doar un preș

la parterul unui bocanc unui alt bocanc nespălată și eu nespălați și ei

de ce m-aș fi spălat trăim minunat în această ceremonie

îmi puneam o dorință ea se ducea îmi puneam altă dorință prima venea

cu noroi pe bocanci îi curățam

precum o casă de marcat

când mă-ntorceam către mine eram doar un preș aprindeam

o lumânare ce mă va fi iertat