Poezie

anii de fier vechi

1 min lectură·10 aprilie 2014

Mediu

în fiecare dimineață bunica se trezește precum o idee

de fier vechi

pentru ea dimineața este o piatră ce a lovit geamul lui dumnezeu

și l-a crăpat puțin

și subțire precum un capăt de ață ideea feroasă de viață e trimisă în oase

să ruginească

sângele ei s-a despărțit de rugină și a coborât în pământ să fie

în linie dreaptă în line de maci

cu neamurile lui a fost odată

sufletul ei s-a despărțit de rugină și s-a făcut o pasăre mică

printre păsările mari

să poată să se așeze pe streașina aspră a zilei

și să privească

trupul ei s-a despărțit de rugină și s-a pitit piatră mai mică

printre pietrele mai mari

să aibă ploaia ce mângâia înainte

să ningă

i-a rămas doar rugina

rugina ce-o ține precum o bara cu care se sprijină de pământul

din ce în ce mai aproape

rugina cu care îndulcește cafeaua îngerilor când vin să-i mai umble

prin bătătură

rugina cu care se varsă în fiecare asfințit precum un afluent

în mare

în fiecare zi o bară de fier neinventat

se îndoaie

până de-a dreapta ruginii

001.133

Vasile Pin. “anii de fier vechi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14047675/anii-de-fier-vechi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.