Vasile Pin

plouă mamă și ochii ți-s deschiși atât de deschiși încât oasele ți-au albit vrei din nou să-mi cureți pata de pe scoarța terestră a memoriei te cațări pe funia apei cu umbra pe tine de parcă e

ești atât de departe încât și gândul îmbătrânește până la tine uneori se așază să mai privească o floare de cireș din copacul care a fost ori un asfințit cum se veștejește la țărmul unei mări

uneori mă întreb cum mor oamenii aceștia dezlipindu-se de scrisoare fiecare primește în plic câte o câmpie sau o mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui

pentru că sunt parte am o interdicție morală de la mama să nu mă iau de gât cu universul să nu plin de toate liniile curbate de idei și dreptele haosul lui în fiecare moment în oricare dintre

cuvântul când îi este dor are undeva înăuntru o ușă o ușă nevăzută o ușă între două bătăi de inimă pe unde coboară pe frânghie și se așază în poala celuilalt cuvânt până când litera lui

scuipă de foame strada ghiorăie ca un organ căruia i s-a luat mințile plimbă în lesă copaci înfloriți copaci desfrunziți de foame și focul e rece nasul încheiat regulamentar la unitatea

între cuvânt și hârtie este un delfin înotând albastru într-un ocean atât de adânc încât se prelinge peste marginea tăioasă a ideii până când delfinul respiră prin pielea umedă a lunii

din mine ți-a rămas această-ndoială care se va călugări scot lama acestui verb din balamale din tine-mi va rămâne acest călugăr care s-a îndoit

acest semn este o urmă de om de circa o viață și ceva probabilitatea este cauzată de faptul că anii de școală nu lasă semne prea clare am probat-o îmi venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai

cercul un triunghi perfect umplut echilateral cu diametre isoscele dacă unghiul π al arcului oftând în secret după ipotenuză este linie mijlocie în cadranul lăuntric al înălțimii lui

dincolo era o masă stătea picior peste picior ca un veteran de război ce sărbătorea onomastica ultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet

pe partea lunii era marea am prins ultimul zbor al ideii fără hartă și fără costume de baie ne-am întins cât era de lungă pielea sub soarele acela ud și furibund de pe buze până ce am

când te-am întrebat cât știi mi-ai arătat urmele din zăpadă infidele cu găuri prin care curgeau visele comunicante și mâneca lipsă cu care-ți ștergeam lacrimile la nas și grosimea

dincolo de idee este o mână care nu se vede care le culege dintr-un copac care nu se vede mai verzi pentru a fi folosite la un ceai ori mai coapte ce se topesc cuburi de zahăr în

la ora fixă trecea sanitarul de după colțuri se uitatu după ochii lui cu seringi toate arterele bețive și venele prostituate toate hematoamele erogene bătăliile de o sută de

o să desfac singurul cuvânt din această vedere albastră până ce acesta se va deschide cu o pleoapă o să vorbesc singura vedere din acest cuvânt ce dă înspre mare până ce aceasta va

versul acesta dă într-o fundătură trebuie șters din celălalt lupii urlă-a mesteacăn trebuie șters e prea alb fra-su pescuiește la copcă o eliptică trebuie șters e

îmi căutai mâinile prin așternutul acela de junglă ca și cum trupului crud lenevit îi lipseau colți de leoaice în line dreaptă cu buzele mele peste buzele tale muream fără de moarte eram

mă dureai că din ochiul meu creșteau ciulini te duream că din ochiul tău cădeau păsări albastre ne-am așezat pe o vorbă fără sânge în obraji ne călcau pe buze poezii arse

osul acesta de frunte curba acesta feminină osul acesta ce mă durea de gând albit l-am găsit adăpa luna-ntre ape și păștea frunza de pe șuier lăsase lupilor de gânduri să le

în orașul cenușiu apele au dat flori din cimentul ploilor bolovănindu-ne picioarele minții mâinile s-au împăienjenit de cablurile ce ne scurg prin fibră optică la canal landourile merg de mână

cumetre zise copacul sub foarfeca vântului frizer hai la o halbă de vâlcea pusă la umbră să ne mai răcorim și noi tacticos aburind geana înserării c-o bătaie de aripi rândunelul cosi o

ceara se prelinge pe degete șira spinării este moale ca o curbă la dreapta și buzele precum copiii se duc la școala cu ferestre de nisip prin care se citește marea flacăra se prelinge peste

l-am văzut pe ăla beat ieșind de la tine avea pantalonul vânăt la ochiul tău stâng iar tu îi purtai roșcată ultima palmă ruptă din cot l-a văzut și vecina înnoda rufele de pe sârmă la