Poezie

amintire în mânecă scurtă

1 min lectură·12 februarie 2014

Mediu

acest semn este o urmă de om de circa o viață și ceva

probabilitatea este cauzată de faptul că anii de școală nu lasă semne

prea clare

am probat-o îmi venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai mult

fusese înalt se vedea pe negura nopții ce se putea scufunda acolo

în vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma

zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă

cu ochiul

era evident după despărțitura în silabe a degetelor

că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș

până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea

îl auzeai

când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe

se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii

de mătase

până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgea

dimineața

știam toate acestea pentru ca îi vedeam ochii peste coaste

căpițele de fân clipeau cu ugerele pline

pentru că îl vedeam talpa desculță mângâia celălalt picior

pe femeia cu copilul în pântec coborâse o față cunoscută

de marginea patului

pe frunte avea optsprezece ani din cămașa cu mânecile scurte

am cules toate florile și i le-am întins

001.003

Vasile Pin. “amintire în mânecă scurtă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14044213/amintire-in-maneca-scurta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.