Poezie

fantezie în ploaie

1 min lectură·6 mai 2014

Mediu

mi-e dor

am spus de atâtea ori acest cuvânt

încât iarba unde s-a așezat s-a înnourat bisericile

au albit

începuse să se simtă ca o ploaie dezbrăcată de cămașă

mirosea a șoaptă de femeie

părțile lui de vorbire se răneau prin cioburile buzelor

sângerau

și pieptul mâinile coapsele erau transformate în paturi de campanie

rezemam fruntea asfințitul punea transfuzii cu maci

până venea ploaia

și ne lega în lanțuri până la ultima rană

începuse

cât a durat războiul nu erau iarbă nici câini nici biserici

eram numai noi noi și ei noi

și aceeași respirație

păstram ultimul glonț pentru fiecare zi ne lipeam capetele

și trăgeam

mi-e dor

până când am închis ochii și ne-am spus o dorință ele se spun cu ochii

deschiși

să te scoată din tine să te facă un flutur pe umărul celuilalt

și să fâlfâie ca o inimă de rezervă

am închis ochii

era pace se construiau biserici

00967

Vasile Pin. “fantezie în ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14049159/fantezie-in-ploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.