Vasile Pin

se ia o bucată de piatră și se sparge cu un cuvânt până ce piramidă piramida este un fel de departe se urcă în vârf de plop o cioară și se sparge cu un cuvânt până ce noapte noaptea este un fel

dacă această pușcă s-ar împăia grâul s-ar lega de stâlpii de telegraf sârme și ar zbura până le-ar ieși abur din plămânii de pâine dacă acest vânător s-ar vâna păsările s-ar rupe din

eu caut prin gunoaie tu cauți prin gunoaie el caută și el și gândim și aruncăm ideea pe umerii mei pe umerii tăi pe umerii lui stă unul ce caută prin gunoiul gunoaielor și încă unul și

tu se scrie tu de parcă celelalte litere erau doar urme pe tălpile acestui pacient ce învăța să nu fie tu se citește dintr-o singură linie paralelă cu respirația tu și atât eu plouă

peste o jumătate de secol oamenii se vor împărți în trei părți partea femeiască partea bărbătească și degetul arătător arătător partea aceasta va avea circumvoluțiuni pătrate picioare

se ia niște carne nici prea nici prea se adaugă sânge o inimă - inima nu este o ureche s-o astupi cu degetul - uneori două și alte organe la fiecare lăsându-se înăuntru un ghimpe mai lung sau

coasa este un animal domesticit de iarbă și până la șapte ani mănâncă numai carne de om bea un păhărel la fiecare aniversare și răspunde cu o floare la urletul de lup însingurat de haită al unei

mai era doar un rău de făcut răul însuși alb într-o mânecă neagră cu o pată de la ultimul sărut strada e goală sub pătură și tu tot și tu nu și eu nu m-am întors aprinde o lumânare

cine ești am strigat la mine de pe mal cine ești despărțea cu o singură silabă apa vieții de ieri de apa vieții de mâine și o blestema să mucegăiască să se rupă la mijloc de azi amară era apa

mereu am crezut că ochiul este o gaură cu o gaură tremurândă prin care intră cuvinte gravide ca să nască culoarea precum o viață îndepărtată precum un sânge pentru lupi și să-i dai de mâncare ca

acolo este nisip este nimic de spus logica meteo este să iei un bolovan și să-i spui floare și să te porți cu blândețe și zilele n-or să se rupă din calendar și femeia cu pălărie roz ca o

când au dat frunze pe vâsla unui cântec de lemn era umbra îndulcită cu fructe proaspăt înfierate sub o inchiziție de vară goală ca o femeie fără datorii sub nuc și fluturii după cum

nu scriu să aprind o lumânare într-un cuvânt și să-l las pe ape animal să se salveze pe un certificat de deces dimpotrivă din pulberea acestor cuvinte construiesc apa de

pleci ca oricare alt dar împărțim zilele de fier lemnul de pat cu tăblii cuvintele cu tristeți îndoite la colțuri camera cu pereți prin care zile se scurg într-o lampă mai veche creionul de

un copac un copac cu o idee mai copac decât alții dacă îi arunci o picătură de lună căzută dintr-o frunză nu-l doare ci dimpotrivă îți întinde mere ana și alte ane printre stâlpii de

plouă și ploaia merge cu noi prin oraș și noi două întrebări fără adăpost ne ghemuim în ochii celuilalt și singura lege permisă este o mână mică Mare de mână care pășește pe corzilor de chitară

o secundă albă o secundă neagră între pereți culoarea ca un fum nesfârșit cerul ultimul rămas vinul ecou de secundă orizontală ochiul idee de secundă răsturnată

mâna întinsă spre zidul albastru al frunții se ruga în lacrima deschisă precum o biblie de s-auzea cum îngerii cădeau ca niște pietricele printre degete cu ochiul de câine

copacul ne vede și iarba se-apleacă sub umbră de ochi ne vede pasărea albă pasărea neagră se joacă cu cerul ca o păpușă și ne vede aerul ne vede și nu nu se urcă-n spinare de

oricât ar sta cuvântul lângă cuvânt ca un fluture lângă fluture tot nu încap pe umăr cu mâna pe inima stropită cu vin și oțet câinele se mută cu pământ cu tot pe un alt os deschid mai la

faptul de a iubi are ca orice fapt și deșeuri iarna trecea ca un punct pus de un taxi după ce ne uitam trupurile în brațe până la transparență și el oprea la etajul trei unde locuia cerul și

totul trebuita să fie când obișnuiam să cred că voi iubi această femeie copilul să trezească floarea-soarelui pentru rugăciunea de dimineață n-am promis că voi inventa o zi liniștită și nici că voi

dragostea are colți de reptilă a inventat un râu soarele s-a topit pe buzele fără maluri sabia cuvântul luna și inima femeii ușor de sfâșiat în arșița rece a secundei aerul mușcă până la