Poezie
floare de tablă
1 min lectură·
Mediu
totul trebuita să fie când obișnuiam să cred că voi iubi această femeie
copilul să trezească floarea-soarelui pentru rugăciunea de dimineață
n-am promis că voi inventa o zi liniștită și nici că voi face singur focul
așa cum amprentele ardeau pe o plajă pustie
degetele cu care o atingeam
trebuia
să o decupez din zilele acelea de tablă cu singura minciună pe care o credeam
că trebuia
ochiul ei era ca o aripă venea pasărea s-o împrumute când trebuia să taie un nor
să-l pună drept frunză sub carnea atât de subțire a vreunui te iubesc
spuneam
și eu
atunci mă uitam în ochii copilului erau ca o apă în care te puteai scufunda până la inimă
și să nu doară
ea decupa zicerea din zilele acelea de tablă o punea într-o vază și apa înflorea
ca și cum s-ar fi născut pământ
apoi înota în venele mele
de parcă și-ar fi uitat sângele
și copilul
zilele
ca niște cetăți în care și razele lunii au început să putrezească
zilele s-au făcut demult și demult
a plecat
trebuia să fie
când
trebuia să cred că voi iubi această femeie
012.347
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Pin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Pin. “floare de tablă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-pin/poezie/14069882/floare-de-tablaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Când monotonia, stereotipia și obiceiurile ne uzează ființa prin repetare, să inventăm zile care să inverseze totul, numai astfel ineditul și neobișnuitul ne vor coloniza ființarea în prodigios.