lege mică de mână

plouă și ploaia merge cu noi prin oraș și noi două întrebări fără adăpost

ne ghemuim în ochii celuilalt și singura lege permisă este o mână mică Mare de mână care

pășește pe corzilor de chitară ale buzelor

coapselor tălpilor

lăsatelor și

nelăsatelor urme

și deschide coastele plămânii floarea-soarelui inimii care miroase a sânge de copil

după ce s-a colorat fără grabă cu fluturi tăceri tremurând de ude oasele lunii

și plânge și râde cu baloane sau soldați lăcuste sau rouă de maci

apă sau foc sau păsări

pe o bancă în parc pe marginea unui pat vechi într-o ușă sau pe podeaua

unei biserici