Poezie
ospiciu
1 min lectură·
Mediu
acolo
este nisip este
nimic
de spus
logica meteo este să iei un bolovan și să-i spui floare
și să te porți cu blândețe
și zilele n-or să se rupă din calendar
și femeia cu pălărie roz ca o prelungire a mâinii a geamului vopsit în alb a salivei
salivă de gând amputat
va rămâne pe ușă
mintea este ca un ospiciu
din care iese câteodată un ucigaș în serie de oameni
să-și împuște
imaginea cheală din oglindă
doar țigla este colorată în roșu
sângele
colorează obrajii în cenușiul
pereților
se uită la tine de parcă ar vrea să își spargă un ochi
și să-l umple cu o cană de lapte
tac
ca și când ar trăi și trăiesc ca și când
ar fi fost
și pictează
pete de un albastru fericit care nu seamănă niciuna cu alta și care vor deveni
oameni
apoi
se duc
de unde n-au venit niciodată
a fi egal cu zero înseamnă a fi egal
cu dumnezeu
și cu moartea și cu nisipul și cu mine și cu cel care vrea
să ridice piatra
002.152
0