uitatul prin gaura ideii

mereu am crezut că ochiul este o gaură cu o gaură tremurândă

prin care intră cuvinte gravide

ca să nască culoarea precum o viață îndepărtată precum un sânge pentru lupi

și să-i dai de mâncare ca unei vrăbii în palmă până

când umblă pe picioarele ei

cuvintele ies apoi călare pe o mătură de idee și se agață de copaci de pietre de ceva înalt

și mor sub nume de frunză de apă de cer ori

de moarte

de cele mai multe ori sub numele eroului necunoscut

dumnezeu