Poezie
La început „Cuvântul” nu era de genul neutru
2 min lectură·
Mediu
citesc și scriu dintr-o pornire erotică pentru cuvânt;
ai mei m-au conceput între camera de lucru
ticsită cu opere clasice și bucătărie –
„după”, tata citea rubrica sport într-un observator
mama își tăia din cozonac o felie
„dacă o să fie băiat – și ea chiar credea – o să-i spunem Ducipal”
zicea tare și i se întăreau sânii de mândrie; „sexul îți ia mințile”
răspundea tata de sus, „ăla a fost doar un cal”
mama era mai poetică decât tata, simțea în ea nelinișta aceea pe
care el o ironiza – era mai cult; îi desfăcea nasturii unul câte unul
cu stânga, cu dreapta îi mângâia părul lung
apoi, o răsfira cum răsfiri mirat înțelesul din pagini și se amesteacau
sărurile trupurilor cu vocale – el era mascul și mai cult, îi zicea de sus
că el transpiră totdeauna consoane
„dacă-i fată”, zicea mama degeaba, ridicându-și rochia lasciv, „am să
o învăț să numere stelele ca în astrologie”; „eu ți-am spus, îți fuge mintea”
zicea tata, „în ziua de azi matematică, poate chimie”
și-o strângea, pe urmă, îmi povestea mama, ca un vânt de vară fierbinte
ea i se dăruia deplin, îl iubea – dar prin suflet i se însera a cuvinte…
0106.415
0
![](\"http://poezie.ro/images/home/star_bul.gif\")
Iar ultimele două rînduri m-au amețit de tot:
\"și-o strângea, pe urmă, îmi povestea mama, ca un vânt de vară fierbinte
ea i se dăruia deplin, îl iubea – dar prin suflet i se însera a cuvinte…\" wow...