Despărțire în stil indian

mi-a parut interesant. las pe masa mea de lucru. revin.

eeeeeeeeeee, iata o poezie, o poezie in adevaratul sens al cuvantului. evident ca exista o inflorescenta suparatoare de metafore si simboluri dar asta se trece cu vederea(din mila si inima-mi prea buna!) ceea ce conteaza in aceasta poezie e putere mare de sugestie si pictura intrinseca a versurilor ei. un autor ca vasile vasile zis balauru\' nu va reusi insa niciodata sa inteleaga ceea ce el a scris, pentru ca asa cum ii spuneam mai demult poezia isi are propriile-i legi. sa auzim numai de bine si sa ne indoim de ceeea ce cuvintele par a revela...

e a doua oara cand o citesc si tot la fel dau din cap mirata, de parca poezia asta a ta si cea scrisa de mine asta-noapte, s-ar impleti si nu s-ar impleti, s-ar continua si nu s-ar continua :).
eu ii spun simpla coincidenta, nu asemanare.
stii?
stii.

acum, sa vorbesc si despre versurile tale.
mda, asa ar trebui, daca as fi acel critic literar cuminte si dotat cu vorbe inalte, corespunzatoare momentului.
dar nu sunt, Vasile, eu doar simt poezia, in felul meu.
si , precum un caine antrenat sa amusine pe urma vanatului, (fara a constientiza manevrele facute de Cel de Sus sau de mai stiu eu ce alta forta), vin si adulmec poezia din acest text.

cu bine,
Dana

1. Unde te duc urmele, Dana?
2. Dacă nu ai fi „acel critic literar cuminte si dotat cu vorbe inalte, corespunzatoare momentului.”, ce ai spune, Dana?
3. Care sunt asemănările și deosebirile? Și nu greșești pentru că eu le știu. Te întreb doar ca să te verfific. -:)

Cu drag,

huh, daca nu trec testul??
mai bine nu risc, nu-i asa?:)

Dana

P.S. Si totusi, manusa aruncata, provocare...hmmm, cum sa tac? ma mai gandesc.

îmi plac șirurile tale de cuvinte îngemănate cu sensuri diferite \"pasăre inspirând - ploaia nu a zburat\", \"porumbei - inel la picior - verighetă - nu mă uita\", \"degerat - zăpadă - polistiren - carbon - flori de plastic\". se despachetează frumos versul în vers și sensul în sens ca la un magister ludi... nu înțeleg \"poate ar fi trebuit\" din prima strofă, mi se pare că disonează de restul poeziei... e doar o părere...
numai bine!

nu stiu cum sunt despartirile in stil indian, poate cu multe lacrimi, prea multe; stiu cate ceva mai mult despre porumbeii voiajori, ca oricat le place lor zborul si departarea i-ai duce tot acasa se intorc, stiu ca mai exista nepotrivirea noastra si ...

nu mai stiu nimic.

\"oriunde i-ai duce\"

2 si 3.
restanta la senzatii, ma descopar cel mai greu de explicat.
prea umila si prea puternica, nu pot defini decat prin ceea ce percep.
mi-amintesc senzatia primei lecturi: de poem incrucisat cu al meu prin perpedicularitate; asemanarea prin deosebiri antagonice, ziua de noapte, palpabilul de gand, divinul de lumesc.
astfel, am incercat sa-ti definesc intr-un singur paragraf ceea ce am simtit pret de o citire de gand. greu, tare greu :)
sper ca am trecut testul.

si sa nu uit:
1. Urmele adulmecat m-au dus spre Poezie.
asta era semnificatia frazei mele.

cu tot binele,
Dana

scuze pentru greselile de tastare:

perpendicularitate

si

urmele adulmecate