Ajungând ca și-un proscris,
(Că de asta eu sunt bun)
Fraților, chiar m-am decis :
Gura...pe șpriț n-o mai pun ;
Că satana m-a tentat
Cu un șprițuleț de vin,
De făcui mereu păcat,
Să mă
-Părinte, am venit, să fiu iertat,
Cum sunt eu bun și plin de nenoroc,
Făcui fără să vreau un mic păcat
Cu-n braț de lemne bune pentru foc…
-Da’ spune fără teamă măi Vasile,
Ai doborât în
Eram și eu copil odat’
În primul an de școală,
Când profesoara a-ntrebat
O chestie…banală :
Câte picioare-are un pui ?!...
Dar eu isteț, nevoie mare,
Ridic mânuța și îi spui :
Muulte picioare
Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate
Ãlora ce zic mereu că femeile-s ciudate,
Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva,
Că în dimineața asta i-aș fi zis mă-sii ceva
Nașparliu,
Îmi dă prin cap anul acesta
De-așa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii și eu pe copii ;
Când vor veni de Halloween
S-apar în fața lor mascat,
Să-i vad cum fug
M-apucă primăvara câte-un dor,
Când zarzării încep să înflorească,
De-un vechi pridvor, de casa părintească,
De satul meu, mirosul de ogor,
Dulceața spicului de grâu din pască,
Imașul îmbrăcat
“Timp pierdut prin cartier,
(Gură-cască pe trotuare)
Găsitorului ofer
Recompensă foarte mare !”
C-am ajuns la pensionare
Și cum mi s-au calculat
Anii la calculatoare,
Sunt la vârsta
Este cutiuța mică,
Ce-apăsând pe un buton,
Ne coboară, ne ridică
Între cer și babilon,
Posedând, amestecate
Vertical în drumul ei,
Iz de crătiți afumate
Și parfumuri de doi lei,
Este zona
De-ar ști fântâna mea din vale
Pe unde apele mă curg,
Ar prinde Luna între zale
Peste colină, în amurg,
Și-n roata ei ar învârti
Și Carul mic și Carul mare
La poarta unde iasomii
Cândva mă
N-am crezut cât e de șuie
Lumea asta, să vă spui :
Cineva a rupt un cui
Într-o țară unde cuie
Voie să se rupă nu e,
Ca apoi, unde mai pui,
Îi trecu prin cap, hai-hui,
O idee, să se suie,
Să
Prutule, de-atâta vreme, cât ești azi de tulburat
De sudalme și blesteme, oare cum de n-ai secat ?!
Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub același tricolor
S-a întâmplat demult, nimeni nu știe,
Când prima dat’ a fost uimită gloata,
Din ginta nu știu cui, o scăfârlie
Descoperi marea minune, roata,
De s-au mirat un secol, două poate,
Privind cum se
A fost surprins de-a lui soție,
(Mai bine zis, luat-ca din oală !)
Într-o poziție incomodă
Cu-o blondă, în sufragerie,
De nu vă mint, intrau în boală
Chiar și revistele de modă,
Pe
Șeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)
La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc și când mai iese
Cu Tănțica lui nurlie,
De
De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,
Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe
La spital, o domnișoară
Subțirică și ușoară,
Fi’nd în sala de-așteptare
M-a luat la consultare,
Găsind pulsul ridicat,
După cum a constatat
Și colesterolul mare
Cel aveam io în
Amicii mei, ce mă citesc,
De la o vreme se amuză,
Fac glume rele, clevetesc
(Din gelozie, mă gândesc)
Și-n văzul lumii mă acuză
Că aș fi inspirat de muză,
Pân’ am ajuns să și roșesc ;
Le-am
Un cocoș și o găină
Se ciorovăiau de zor,
El, zicea că-i Luna plină,
Ea, că nu-i decât un nor :
-Măi găină, tu ești chioară ?!
Da-i rotundă ca și-o oală !
Și de mare, e cam mare,
Dar e Luna,
Paradox
S-a găsit un subiect,
Cam de câțiva oameni triști,
Ce se cred că au efect
Deghizați în...umoristi ;
Astfel, din povești mai vechi,
Scărpinând bine chelia,
Le-a ajuns pe la
VC