Poezie
Nedumerire
2 min lectură·
Mediu
La spital, o domnișoară
Subțirică și ușoară,
Fi’nd în sala de-așteptare
M-a luat la consultare,
Găsind pulsul ridicat,
După cum a constatat
Și colesterolul mare
Cel aveam io în dotare,
Astfel, cu bunăvoință,
Pentru a mea suferință,
Mi-a prescris un tratament
La ea în apartament,
Fi’n’că la noi în spitale
Nicicum nu-s camere goale ;
Ce mi-a dat, ce mi-a făcut,
Pulsul era dedesupt,
Cu fiole, vitamine,
De colesterol știu bine,
L-a tinut la un nivel
(Fata se-ocupa de el)
Acum, pentru tratament,
I-am vopsit ‘n-apartament
Că uitai ca să vă spui,
Io-s zugrav, de clasa-ntâi :
I-am făcut sufrageria,
I-am făcut bucătăria,
I-am făcut în dormitor
Și în pat și pe covor,
Iar în baie, ce frecuș !
Sub chiuvetă și sub duș,
I-am dat, fără de rușine
Pe la colțuri, foarte bine
Și sucită și-nvârtită,
Numai s-o văd mulțumită…
După luni, cum dracu’ știe,
S-antâmplat o tragedie :
Într-un hal fără de hal,
A intrat fata-n spital,
Prăpădită, amărâtă,
Plânsă frate, nebătută,
Și precum se vaită ea,
Vina, era doar a mea (!?)…
De la zugrăveală cică,
A rămas cu…burticică,
Mărișoară, c-am văzut,
Da’ îmi e de necrezut (?!)
Fi’n’că io, isteț din fire,
Posed o nedumerire
(Și profesionist, se știe,
Vopsitor de meserie) :
Cum pot io, așa burtică,
Să i-o fac…cu-o pensulică ?!
Valeriu Cercel
012.681
0
cu respect,
tedi