Valentin Boeru

Vei învinge cu siguranță. Certitudinile nu trec pe lângă sufletul tău ignorate. Se simte aceasta privind urzeala cuvintelor. Impresionant ca de fiecare dată!

E cald înăbușitor, zarea împletește șina,
Trenul fuge șuierând, agitând pe câmp sulfina.
Din răcoarea de buton pe care-o reglezi cu mâna
Spui zâmbind , privind pe geam: tot mai bine-i cu mașina!

Cojită de balastul fățărniciei, a convențiilor definitorii pentru fals, impostură și kitsch, viața oferă spre delectare și motivație aceleași posibilități tuturor. Cei dispuși să-și deschidă ochii și sufletele către puritate și sublim au o șansă în plus față de cei cu suflete apăsate, subjugate, împovărate de regrete.
Pentru cei dispuși să respire cu fața la vântul purificator al adevărului, elberându-se de povara incertitudinii, indiferent de consecințe, mă exprim aici.

Atent la tot ce mă înconjoară, încerc să îmi explic logica existențială a oamenilor cu al căror destin interacționez.
Nu cred în rețete ale succesului ce pot fi utilizate universal.
Potrivelile, pretențios numite \"coincidențe\" au rolul hulitului algocalmin de astăzi.
El poate fi unul benefic, sau din contră,pervers, ucigător.
Viața este izvor de frumusețe ce poate fi numită splendoare fără a greși, chiar și în clipele mai puțin fericite, când norii existenței ascund soarele speranței.
Formula de o simplitate dezarmantă, enunțată în copilărie, cu lacrimi curgând pe chipul surprins de necazuri pasagere, spre uzul comun al participanților la jocurile vieții, de atunci și de mai târziu, cu valoare de încuvințare a trecerii mai departe prin labirintul vieții, spune candid că: după plâns vine râs.
Aceasta este definiția prescurtată a fericirii.

Stimate Domnule Petruț Pârvescu, e copleșitor să canstat că majoritatea definițiilor cu care am trăit considerându-le axiomatice sunt schimbate de realitățile halucinante pe care le traversăm . Este necesaă redefinirea lor pentru a fi capabili să continuăm drumul.

Doar plecându-ne privirea și sufletul la nivelul ochilor și sufletului cu care suntem analizați de celelalte viețuitoare putem fi mândri de statutul de ființe superioare.
Dramele lor sunt dramele noastre.
Modelul după care ar trebui să evoluăm este cel al creatorului.
Valorile pe care ar trebui să le exteriorizăm ar fi normal să fie cele ale modelului .
Eticheta de favorizați ai destinului ar trebui să ne creeze responsabilități față de tot ceea ce poate fi descris ca inferior nouă. Constatăm mult pre des că raporturile au fost și sunt inversate desconspirând slăbiciunea, perfidia, urâțenia noastră.
Suntem specia cea mai vulnerabilă din tot regnul animal.
Distrugem ireparabil din prostie, aroganță, ambiție, orgoliu, lașitate.
Dacă Dumnezeu ne-ar lua ceea ce ne oferă statutul superior, am fi prima specie care ar dispărea.
Rațiunea fără valențe profund morale este cea mai teribilă armă, iar iubirea deviza tribunalului interior cu care judecăm realitatea.

Nu am dorit să descriu raiul. Ar fi imposibil. Raiul nu are limite,iar superlativele în exces ar friza penibilul. Am desenat cu vorbe bucuria rece și jilavă a aștepării. Încă nehotărâtă ne amăgește primăvara.

Croșetând cu vorbe dantele surprinzătoare în care se prind spre a rămâme sentimente. Imagini de crepuscul care se sting atunci când ai dori să continue la nesfârșit. Superb!

La \"răbdarea-ți ei mereu confundă \" chiar este corect așa deoarece am dorit să spun : îți confundă mereu răbdarea.

Deranjează probabil că pe lângă ritm există și muzicalitatea aceea divină care lipsește majorității.
Rămâi autocritică și atât.Rămâi tu însăți. E suprb!

Gust, modă, tendințe... Acestea sunt caracteristici efemere ale imediatului material și nu ar trebui să schimbe echilibrele naturale ale sufletului alterând simțirea. Prea mult urât expus pentru a explica frumosul îl transformă pe acesta în caricatură. Prea multe zoaie impregnează simțurile cu sordid prin care nu mai răzbat mirezmele. Confuzia dintre mirezme și miazme poate schimba dramatic totul. Aceasta este constatarea mea umilă în ce privește conținutul multora din textele expuse, dar ce mă doare cel mai tare este că imaginile sunt mute. Lipsite de muzicalitate, de ritm, de ecou. Totul este pur și simplu, desenat naiv, stângaci. Poezie cu orice preț nu există. Poezie fără poet nu există. Cuvinte încrucișate, da.
Vă împărtășesc aceste gânduri cu năduf fiind convins că mă înțelegeți pe deplin.

Sentimente de care oamenii devin din ce în ce mai depărtați. Nu mai este la modă pentru cei ce, în comoditatea lor de gândire și simțire se transformă în nimeni. Rușinea, în cel mai fericit caz, ignorarea abordării acestuor aspecte ale existenței noastre comune sunt poate cele mai dramatice handicapuri pe care le vom căpăta, sau le-am căpătat deja. E dureros să vezi cum se dezintegrează ființa națională cu ajutorul celor care ar fi trebuit să o definească, să o păstreze, să o apere. Întrebări ca:

Se pare că ne-am rătăcit într-o lume în care metafora rebusistică se insinuează poeziei. Puțini, foarte puțini deschid natural cartea sufletului. Majoritatea simulează o sumedenie de stări straniidin care izvorăște patologicul.
Sunt surprins să descopăr în creațiile Dumneavoastră o insulă de senin și suavitate feminină. Perseverați în naturalețe!

Zăpezile mai sunt încă în viață
Și-or rezista la fel si peste an
În peșteri cu tavanele de ghiață
Și-n cerul gurii care spune n-am.

Din secvența de viață pe care o expui se revarsă atâta obidă. Este clară radiografia unui tip de reacție viscerală la agresiunea gnomilor infatuați, a sordidului și imoralității înconjurătoare.
Se simte un dor nebun după normalitatea evaporată,după canoane, timpuri și modele morale uitate.
Este real.
Este generalizat și generalizator ceea ce expui.
Lectura textului a avut un efect contaminator asupra mea . Caut jur împrejur situații care pot fi citite folosind modelul. Spiritul de observație reține detalii cu care construiești imagini picturale reușite.

Așteptarea, speranța, visul, certitudinea, toate atributele acelor clipe de magie rămân unice și memorabile.Printre ele viața se rostogolește ca un bulgăre, sau plutește ca un fulg.
Pentru fiecare cum i-a fost sortit sortit.
Încărcătura de nostalgie a clipelor și galeria chipurilor ne însoțesc în panica rostogolirii, sau în mirajul plutirii.
Acolo, undeva sus, departe, sunt toate și toți.
Acolo, între coșulețele din hârtie creponată, nucile învelite în poleială, ciocolățelele \"pitic\", steluțe și zăpadă din vată zâmbește un chip de fată cu cozi cântând colinde cu lacrimi în ochi. Ești tu mamă!

Valul mușcă din piatră!
Vălul acoperă diafan nu sapă.
În rest este impresionant și cumplit, adevărat.

Mai simplu:
Că încă n-a găsit limanul.
îmi pare mai simplu, mai direct și la fel de sugestiv.

Scrierile fiecăruia dintre noi reprezintă experiența de viață materializată. Experiențele care ne-au marcat au rostul lor în definirea noastră complexă.
Trăim, percepem, interpretăm și avem posibilitatea să transmitem mai departe.
Departe însemnând dincolo de noi, spre cunoaștere și înțelegere.
Imagini transformate în cuvinte.
Bucuria pe care o resimțim în clipa în care apare confirmarea traducerii lor este recompensa .
Mulțumesc pentru înțelegere!