Ura

versuri

1 min lectură·31 martie 2009

Mediu

Dezgolită de frumos,

Cu dinți rari și strâmbi,

Încearcă puterea haosului..

Lătrat de câine încolțit..

Sluta care- și răzbună sorocul cumplit..

Lava ce fierbe sub munte mocnit..

Asul rămas neslăvit..

Valul ce mușcă din stânca de piatră..

Dragostea de fată-nșelată..

Lanțul legat de picioare..

Vultur rămas fără ghiare..

Balaur strivit de pitic..

Avarul rămas cu nimic..

Și crește desfigurata putere,

Și urlă și plânge și cere,

Să piară răpus de baltag,

Tot ce până mai ieri,

I-a fost drag.

012.540

Boeru Viorica. “Ura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boeru-viorica/poezie/1830042/ura

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Valul mușcă din piatră!
Vălul acoperă diafan nu sapă.
În rest este impresionant și cumplit, adevărat.