Rondelul celor șapte note
Þin șapte note-n pumn, cu greu, Iar mintea naște melodia În ton minor, dar nu mereu: Și-mi recunosc copilăria. Cu gândul la trecutul meu, La rugăciuni către Maria, Þin șapte note-n pumn
BVBoeru VioricaMos Craciun
MOȘ CRÃCIUN Ce n-aș da să fiu copil, Moș Crăciune, moș hoinar, Ca atunci când tu, tiptil, Furișat, veneai cu dar. Nu știai că eu puneam
BVBoeru VioricaCând nu....
Să lași în urmă amintiri, În tesaturi de-nvinuiri, Să calci speranțele ce dor, Când nu iubești, este ușor. Să spui auzului: „ Surd fii, La vorbe dulci, la nebunii.” Să râzi de tainicul
BVBoeru VioricaInsomnie
Eee! Somnul ce-ar fi fost al meu, Prin beznă umblă , teleleu. De-un vis frumos m-a păgubit, La ochi să-mi vină, nu-i grăbit. O sta la geamul ce-i închis De mâna mea. Asta precis, Că
BVBoeru VioricaLabirintul
Lasă scrisul să alerge peste foaia fără dungi Și cotrobăie prin creier, cu aceste versuri lungi. Vezi, că labirintu-i mare iar tu trebuie s-ajungi La o singură-ncăpere, făr-să tai și
BVBoeru VioricaGlasurile de sub nea
Daa, mai pleacă-odată iarnă... Toți sub nea gândim la fel, Nu-i deajuns că de-astă toamnă Ningi? zicea un ghiocel. Auzii și eu prin zvonuri, Că așa mare și rea, N-a mai fost de mult. O,
BVBoeru VioricaGândurile
Când gândurile dau năvală De-odat, ciudat de diferite, Încerc să le așez pe-o coală, Pe ici, pe colo, șlefuite. Dar unele nu vor să creadă, În stil, în rimă, în cuvinte, Și foarte greu le
BVBoeru VioricaFrunza
A apărut ca o minune În zori, pe-o ramură de tei, Iar altele parcă anume Se înfoiau în jurul ei. Primeau același soare dulce, Pe-obrazul fin, de rouă ud, Zefirul venea să le culce Cu cântece
BVBoeru VioricaLumina zilei
Vin și plec înspre amurg Ce în zori se-ntruchipează, Intru-n râuri care curg, Le-nsoțesc până-nserează. În oglinda lor, sunt eu. Unda, noaptea mă visează, După ploaie-n curcubeu, Soarele mă
BVBoeru VioricaTot pe drum
De n-aş fi mereu pe drum, Aş trăi ad libidum. Aş prânzi, aş bea cafeaua Ca oricare, doar că reaua Pribegie nedorită, Ce cândva mi-a fost ursită, Chiar în
BVBoeru VioricaDuet în sonet
Am încercat să scriu versuri odată, În care florile erau buchete, În armonii de colorit, cochete Şi le dădusem sufletul de fată. Mi-a fost uşor să le
BVBoeru VioricaFrumoase flori
Când rupte din tulpină vă jertfesc, Deținători de suflet omenesc, Sfârșiți al vostru tainic, Dureros canon, Strânse la piept, Sau pe a celora Ce mor..
BVBoeru VioricaDe veghe
Dormi! Păcat. Þi-aș fi vorbit, Despre albastrul infinit, De timpul care a sorbit Atâtea nopți ce ne-au unit. Dormi.. Și visul să te ia. În brațe calde să te dea Și să sfârșească-n zori
BVBoeru VioricaÎnchipuiri
O seară în tăcere, cu unde de mister, Un zâmbet care piere la prima tresărire, O rugă fredonată ce urcă înspre cer, Doi plopi ce n-au astâmpăr, sau,
BVBoeru VioricaCând e să ai viteză
Încerc să-mi construiesc catrenu, Cu o-ntâmplare nu hazlie, Prins la furat popșoi Ilie, Fugea pe miriște ca trenu.
BVBoeru VioricaHuși, cetate între dealuri
Mă-nchin sfios, mă iartă dar, Cetate-a vieți-mi pure. De dorul tău, tu n-ai habar, Tânjeam în clipe dure. Deși-am venit așa târziu, Apelul se mai strigă. Prezent ! Voiesc de-acum să fiu,
BVBoeru VioricaSighișoară, Sighișoară
Când erai medievală, Spunea un prevestitor C-ai să-ajungi cu mare fală..... Eu priveam din viitor. Sau Toți te-admiră Sighișoară, Cântec, dans, câte-un sonet... Rău îmi pare-ntâia
BVBoeru VioricaUnui poet fără adresă
De unde ești, de unde vii? Dar s-ar putea chiar să nu știi. Întorci pe dos toată natura, Iubirea-nlocuind-o ura. Interesant, păstrezi măsura, Prin univers te dai de-a dura, De unde ești, de
BVBoeru VioricaNucul
In amintirea-mi fără leac, Este azi, unul. Din deal, cel mai măreț copac, Nucul, bătrânul. Cine l-a pus la descântat, Cu dor și vise. In gând mereu l-am căutat... Și-n căi
BVBoeru VioricaUnui epigramist hipertensiv
Tensiunea-i este mare, Nesărat mănâncă sper, Dar în epigramă are, Multă sare și piper.
BVBoeru VioricaCriză financiară
Iau paltonul, iau și coșul, Poate cumpăr azi cocoșul, Pun și-un cui în portofel, Ca să-mi pun pofta în el.
BVBoeru VioricaTânărul cupletist
La editură-ncrezător, S-a dus cu cinci cuplete. A așteptat la ușa lor, Pân-a plecat cu plete.
BVBoeru VioricaNoaptea
Ce e noaptea dacă nu-i Luna sa o-mbrace În mantia-i de argint? E beznă și pace. Dar când vântul nărăvaș Liniștea i-o fură Și complice, luna, dă Umbrelor făptură? Pregătită pentru
BVBoeru VioricaPăcatul strămoșesc
Păcatul s-a suit în pom Fără picioare, fără scară, Trimis anume pentru om, Cu amăgiri care să doară. Păcatul Evei, acel măr, Ce l-a-nghițit Adam cuminte, I s-a oprit, e adevăr, În gât.
BVBoeru Viorica