Păcatul strămoșesc

versuri

1 min lectură·5 iulie 2009

Mediu

Păcatul s-a suit în pom

Fără picioare, fără scară,

Trimis anume pentru om,

Cu amăgiri care să doară.

Păcatul Evei, acel măr,

Ce l-a-nghițit Adam cuminte,

I s-a oprit, e adevăr,

În gât. N-avea măsea de minte.

Păcatul lui Adam, mai jos..

Lăsând de-oparte, frica, scuza,

Din omul pașnic, curajos,

Cu vorbe dulci, a dat jos frunza.

Și mână-n mână de atunci,

Când hăis, când cea, când spate-n spate,

Uitară să mai facă prunci...

Trăiesc în raiuri separate.

012.574

Boeru Viorica. “Păcatul strămoșesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boeru-viorica/poezie/13895343/pacatul-stramosesc

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Versuri înțelepte, cu un mesaj de asumare, dar și de conștientizare a pierdeii noastre.