Vis amăgitor de toamnă
Din cerul plin cu speranțele noastre curge lumina rece și umedă a miezului de zi. Stropi invizibili acoperă totul cu o mantie de ceață . Norii aleargă grăbiți pe traseele mute ale cerului de
Chipul falnic din oglinda visului
Cu cadența moale a vorbelor, rostite în registru ce se vrea grav, aproape de acela al tigrului care mormăie pentru sine, cuvintele zboară dintre dinții cu nuanță de porțelan chinezesc, de un alb
Turuiacii –
Înspumate de graba cu care se exprimă, cuvintele își continuă galopul printre dinții mișcați cu viteză frenetică de vorbitor. Roiuri de stropi, ca o burniță pornită din sore, le însoțește
O călătorie oarecare
O, prietene! Cât de așteptate erau călătoriile cu trenul. Visate îndelung, dorite. Evadări din rutină și monotonie. Aventură sub toate aspectele. Șuieratul îndelung al trenului în depărtare,
Undeva, departe în timp, tata.
Slab și înalt, cu privire ironică înțelegătoare, din care izvorau alternativ scântei de veselie, săgeți dojenitoare, sau limpezimi de duioșie și înțelegere, și-a trăit tinerețea năvalnic. Domina și
Secvență de coșmar
Pașii pe dalele reci vibrează a căutare. Șovăielnici testează, parcă , soliditatea pietrei. Se apropie pentru a se îndepărta la fel de nesiguri. Par că aparțin cuiva
Fabian
Dimineață de primăvară luminoasă și relativ caldă. Ora șapte și câteva minute. În deșertul curții interioare se agită o masă de oameni strident colorată în verde, portocaliu, gri, negru,
Umbre pe tavan
Umbrele inundă tavanul mișcându-se amețitor. E dimineață și de afară pătrunde în răcoarea curată din cameră zumzetul albinelor plecate după treabă. Ciripitul vrăbiilor aflate în dispută veșnică
Cu fața la trecut
Între secvențele pe care filmul vieții mi-a permis să le joc trăindu-le, cele ale copilăriei sunt încărcate de vibrații la care sufletul meu reverberează și acum cu aceeași voluptate. Nu de alta
Lasă supărarea, gata!
Stop lamentărilor! Asta este soluția. Privește înainte cu speranță. În jurul tău se derulează filmul vieții la care ești obligat să participi. Bucurăte că nimic din ce se abate asupra
Povestire cu final aproape fericit
Griul obișnuit al sfârșitului de an se rostogolește, dinspre noapte spre dimineață, așezându-se promoroacă pe crengile copacilor,întinse ca niște degete înghețate spre cer. Activitățile obișnuite,
Năluca
O dimineață târzie de primăvară, umedă și rece m-a întâmpinat prin împletitura perdelei. Pe strada pustie, semn de duminică, vântul plimba de colo acolo hârtii și pungi de plastic în direcții
Deceniul șoimului
Mă codesc să scriu despre mine. De ce oare? De ce mi se pare normal ca amintirile mele despre un timp ce nu mai este să rămână exponate într-un muzeu, în care doar
